Golden Carpathian Ploiesti European Film & Fair a inceput astazi in orasul aurului negru, care, pentru patru zile, va fi in primul rand un oras al culturii. Dedicat in exclusivitate productiilor est-europene, evenimentul reuneste producatori, distribuitori si alti reprezentanti ai industriei filmului.

Prin amabilitatea organizatorilor, care ne-au invitat la acest festival in contul lor, am plecat din Bucuresti in jurul pranzului, alaturi de alti reprezentanti ai presei bucurestene, si dupa o ora deja ne cazam la Hotelul Central din Ploiesti. Dupa o mica incurcatura cu ecusoanele care s-a rezolvat in cele din urma, ne-am grabit sa luam pranzul (unde am facut cunostinta cu cativa jurnalisti din Rusia si Polonia), dupa care am alergat la conferinta de presa organizata de la ora 14.00 la proaspat renovatul Cinematograf Premiera. Conferinta a inceput insa cu vreo jumatate de ora intarziere, voluntarii de la festival intrecandu-se sa rezolve cat mai rapid ultimele probleme.



Directorul RADEF Marius Iurascu ne-a informat ca timp de trei saptamani au muncit contra cronometru si au facut eforturi deosebite pentru a pune la punct noua sala 3D a cinematografului Premiera, unde vor fi proiectate filmele din competitie. In plus, primarul Ploiestiului, Andrei Volosevici, si-a declarat intentia de a face din acest festival un eveniment anual, pentru a demonstra ca Ploiestiul nu este doar “un oras muncitoresc”, si si un oras deschis spre cultura. De asemenea, la conferinta au mai fost prezenti Radu Nicolae si Dana Dimitriu.

Tot in cadrul intalnirii cu reprezentantii presei si ai criticilor veniti in numar mare atat din Ploiesti, cat si din alte orase ale tarii, precum si din alte tari, a luat cuvantul si unul dintre invitatii straini (in total sunt 150 de invitati), Mick Davis – daca ati vazut pelicula “Modigliani”, el este regizorul. Spre deosebire de antevorbitorii sai, care au marsat pe latura serioasa a festivalului, Mick ne-a indemnat sa ii aplaudam in primul rand pe organizatori, apoi sa ne distram, sa ne simtim bine, pentru ca am venit la un festival unde vor rula filme de exceptie si sa venim sambata la workshop-ul tinut de el, in care va lua in discutie scenariile si cum pot scenaristii sa gaseasca bani pentru ca povestile scrise de ei sa prinda viata.

Urmatorul punct in program ar fi fost la ora 17.00, si anume proiectia filmului “Spectacolul trebuie sa continue/The Show Must Go On” (Croatia, 2010) de Nevio Marasovic, care insa, s-a lasat asteptata pana la ora 17.45. Inainte de film, prezentatorii i-au poftit pe scena ca sa ii cunoastem si noi pe regizor si pe actorul principal (Sven Medvesek), iar Mick Davis a aparut din nou ca sa ne invite sa ne inseninam, “ca aratati cam tristi” si sa ne aminteasca de workshop-ul de sambata.

Drama SF inchipuita de Marasovic, care este si scenaristul, nu doar regizorul filmului, mi-a placut pentru felul in care a luat o idee obisnuita si a pus-o intr-o poveste sensibila, desi putin cam greu de urmarit, tehnic vorbind (limba filmului este croata, iar subtitrarea era dubla, engleza si romana). Ideea era aceea a sosirii apocalipsei in urma unui razboi mondial, in urma caruia au supravietuit numai cateva persoane si anume concurentii unui reality show. Acestia intrasera in casa in care urmau sa isi petreaca urmatoarele luni si, asa cum se intampla in orice reality show, nu aveau acces la stiri din lumea exterioara casei, nu aveau vesti de la cei dragi, singura comunicare era cea dintre ei.

Asa se face ca in momentul in care razboiul izbucneste, ei habar nu au si abia foarte tarziu primesc un mesaj video inregistrat de la producator, care le explica situatia de afara. Socul si furia ii face sa caute o metoda de a iesi din casa (la inceperea conflictului fusesera mutati, in timp ce dormeau sub puterea sedativelor, intr-un adapost subteran care reconstituia fidel decorul casei in care locuisera pana atunci), dar realitatea din exterior este chiar mai dura decat se asteptau.

Pe de alta parte, producatorul are si el propria poveste, sfasiat fiind intre slujba obositoare de la televiziune – care insa il transforma in “tatal” emisiunilor de divertisment in momentul in care razboiul incepe iar el continua sa faca show-ul – si datoria de parinte pe care o are fata de fiul sau, datorie pe care nu si-o prea face, ceea ce ii aduce mereu reprosurile fostei sotii, moderatoare tv la o emisiune concurenta.

Ce impresioneaza este atat povestea personala a familiei rupte odata cu primirea vestii bombardamentului iminent al Zagrebului (producatorul isi duce fiul pe ascuns in adapostul subteran al emisiunii, in timp ce pe el il prind proiectilele pe strazi, iar fosta sotie si mama lui raman intr-un alt adapost sa infrunte impreuna finalul orasului), cat si revelatia pe care o au concurentii in momentul in care isi dau seama ca sechestrarea lor a fost cea care i-a salvat de la pieire, dar i-a lasat in acelasi timp singuri pe lume.

Ideea ignorantei induse in ceea ce priveste lumea reala este cumva in oglinda fata de cea din “Underground”-ul lui Kusturica: daca in filmul lui Marsovic concurentilor li se ascunde inceperea razboiului, in cel al lui Kusturica celor care traiau sub pamant li se ascundea faptul ca Al Doilea Razboi Mondial se terminase. Ideea mutarii concurentilor sedati dintr-un loc in altul mi-a amintit de un episod din seria “Star Trek: The Next Generation”, in care o populatie a carei planeta era pe moarte a fost teleportata in somn pe o planeta asemanatoare ca aspect, dar “sanatoasa”.



Dupa proiectie, al carei public a fost alcatuit in principal din tineri, a urmat dezvelirea celor trei stele din fata cinematografului, dedicate Margaretei Pogonat (care a multumit emotionata pentru surpriza care i s-a facut) si celor care au fost Toma Caragiu si Stefan Banica. Tot atunci, in fata ploiestenilor care blocasera trotuarul si sub privirle lui Leonard Doroftei, care asista de la terasa care ii poarta numele, situata deasupra cinematografului, primarul Volosevici alaturi de Marius Iurascu si Radu Nicolae au smuls panza de pe noul nume al acestui spatiu, inaugurand astfel Premiera. Cei prezenti au fost invitati apoi sa viziteze sala cea noua, in care directorul RADEF a promis ca vor rula de acum inainte toate premierele cinematografice, concomitent cu premierele internationale.

Finalul primei zile nu a fost acelasi pentru toti: unii au ales sa mearga in Parcul Central si sa vada proiectia celebrului “Filantropica” de Nae Caranfil, altii s-au dus sa urmareasca “La cap, la bani, la oase” de Cristian Comeaga la Sala Polivalenta, iar altii au luat urma unei mese bune, a unui pahar cu vin si a unei discutii despre – ce altceva! – filme, oameni de film si festivaluri.

Vineri, 26 august, puteti vedea urmatoarele filme:

Cinema Premiera (fostul Patria) – Sala Premiera
10:30 The Show Must Go On – regia: Nevio Marasovic, Croatia 2010 (80 min.) – second jury screening
17:00 Dad – regia: Vlado Škafar, Slovenia 2010, (71min.)
18:30 Between Two Fires – regia: Agnieszka Lukasiak, coproductie Polonia-Suedia 2010 (130 min.)
21:00 The Abandoned – regia: Adis Bakrac, Bosnia 2010 (85 min.)

Parcul Central
20:00 Decolarea – regia: Timotei Ursu, Romania 1971 (86 min.)
21:15 Buna, ce faci? – regia: Alexandru Maftei, 2010 (105 min.)

Sala Polivalenta
21:00 Restul e tacere… – regia: Nae Caranfil, Romania 2008 (140 min)