Am citit de mai bine de o luna volumul “Detectiv fara voie” de George Arion (primit de la autor cu autograf), dar, spre rusinea mea, abia acum reusesc sa va spun doua vorbe despre aceasta carte, care contine integrala scrierilor despre Andrei Mladin de pana in 2009.

Despre Andrei Mladin v-am mai povestit in recenzia pe care am facut-o romanului “Fortareata nebunilor”, care, de altfel, este cel mai recent volum in care isi face de cap personajul sus-numit. In “Detectiv fara voie” sunt adunate la un loc restul aventurilor lui Mladin, de la origini, adica de la “Atac in biblioteca”, primul roman politist scris de George Arion.

De-a lungul sutelor de pagini il gasim pe Andrei Mladin in situatii care mai de care mai interesante si, de cele mai multe ori, extreme de periculoase. Desi de felul lui e ziarist, Andrei se pomeneste nu de putine ori ca face munca de detectiv, de spion sau chiar de momeala in afaceri dubioase. Odata cu aceste “meserii”, insa, vin si amenintarile pe care primeste, bataile pe care le incaseaza si inscenarile care i se fac.

Dar personajul lui George Arion primeste cu bucurie tot ce i se propune sau i se intampla. Pentru el, acceptarea provocarilor reprezinta un mod de viata si priveste cu amuzament si detasare tot ce ii iese in cale, chiar daca e vorba de o femeie superba sau de un infractor inarmat. Andrei Mladin e un individ cult, incisiv, galant, care are o parere buna despre el, se lauda cu multele sale cuceriri amoroase (desi in volum regasim mai mult amintirile si regretele lui ca nu mai e chiar tanar), are incredere in fortele lui si, chiar daca mai intra in panica uneori, inteligenta ascutita si norocul care il urmareste il scot din toate incurcaturile. Sfaturile bunicului sau, pe care si le aminteste in momente-cheie, ii sunt de mare ajutor, in timp ce motanul Mecena, colegul lui de apartament, ii este si el un aliat de nadejde. De altfel, Mladin lasa impresia ca el insusi e un fel de pisoi cu noua vieti, care nu se teme nici de oameni si nici de moarte, tocmai pentru ca e constient ca va renaste inca o data si inca o data.

Pe langa nazdravaniile lui Mladin, insa, reusim sa vedem in carte si decorul Romaniei de dinainte de anii ‘90, ierarhiile din “intreprinderi”, cozile la diferite alimente, frigul din apartamente sau caldura sufocanta a Bucurestiului – care, de altfel, e prezenta si in zilele noastre.

Cum spuneam mai sus, “Detectiv fara voie” este un volum de cateva sute de pagini, dar n-o sa simtiti cand le cititi. Stilul curgator al lui George Arion, povestile consistente si atractive pe care le spune, siguranta cu care depaseste orice bariere i-ar iesi in drum si, in multe cazuri, umorul care uneori se zareste printre randurile lui iar alteori chiar sare in fata cititorului atat de evident, incat acesta nu poate decat sa se lase prada unei crize de ras sunt toate motive pentru a va lasa provocati la lectura.

Cartea, care a fost ecranizata sub forma de serial (regia Doina Teodoru, scenariul George Arion) poate fi comandata aici.