“Iubiti mult! Hristos va porunceste!” Acesta este indemnul unuia dintre cei mai mari duhovnici ai Bisericii Ortodoxe, un om care si-a inchinat viata slujirii lui Hristos, Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc.

Parintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a nascut in anul 1914, la 15 August, de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Inca din copilarie s-a dovedit a fi atras de bogatia spirituala a Bisericii Ortodoxe.
Dorinta sa de a lupta pentru adevar l-a determinat sa devina membru al Miscarii Legionare. Despre acea perioada el insusi declara: “Am fost (n.a. legionar) si nu imi pare rau. Insa nu am suprapus Miscarea Legionara peste invatatura crestina. Ar fi o greseala de moarte.”

In Decembrie 1938, este arestat sub Carol al II-lea si trimis in lagarul de la Miercurea-Ciuc. Doi ani mai tarziu este eliberat si participa la inlaturarea lui Carol al II-lea de la putere. In 1941 este arestat din ordinul lui Antonescu si condamnat la 6 ani de inchisoare. Acesti ani ii petrece la Aiud, alaturi de multi traitori mistici ai Miscarii Legionare. Aici ii incolteste in inima dorinta de curatie si desavarsire monahala. In sept 1946 este eliberat si ia drumul manastirilor pentru a se calugari. Astfel, in 1949 este calugarit la Manastirea Antim cu numele de Arsenie. Urmeaza alti sapte ani de intemnitare la Aiud, in regim de exterminare, regim aplicat celor mai puternici si necompromisi dintre detinuti.

Din anul 1974 şi pana la moarte (19 Iulie 2011) a fost duhovnicul manastirii Sfanta Maria din Techirghiol, propovaduind un crestinism pur, fara compromisuri. Pentru gandirea sa teologica este ilustrativ fragmentul in care spunea ca „Nu exista pacat mic! A trebuit să vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca”.

“Testament – Cuvinte de folos”, aparut vara aceasta la Editura Meditatii si Areopag, parte a grupului Meteor Press, cu binecuvantarea IPS Arhiepiscop Iustinian Chira al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, este o culegere de interviuri in care parintele Arsenie Papacioc raspunde intrebarilor adresate lui de diferiti interlocutori. Acestia, framantati de problemele societatii contemporane, cauta indrumare duhovniceasca pentru a lamuri intrebari care vizeaza ecumenismul, sincretismul religios, educatia tinerilor, actele biometrice, legiferarea prostitutiei si a drogurilor.

Pentru toate aceste probleme, parintele aducand argumente si exemple din viata si experienta sa de om care si-a pus intreaga existenta in slujirea lui Hristos – adevarul absolut la care se raporteaza crestinii – ne recomanda sa luam viata in serios, sa ne marturisim si sa ne aparam credinta noastra ortodoxa cu mult curaj, dar si cu multa dragoste. Parintele ne invata cum putem sa ducem o viata fara compromisuri punand la baza existentei noastre virtutile crestin-ortodoxe, punandu-ne fiecare “la punct“ sufleteste pentru ca “tu esti un microcosmos in care se oglindeste un macrocosmos”.

Printre amintirile parintelui se numara multe legate de experienta pe care a trait-o in cei 14 ani de inchisoare, de oamenii care i-au fost tovarasi de suferinta. Cei mai multi dintre ei se aflau acolo pentru ca nu renuntasera la credinta lor in schimbul libertatii. Intr-adevar, unul dintre cele mai impresionante feluri de a rezista impotriva comunismului este reprezentat de marturisirea crestina. De aceea parintele spune ca e “obligatoriu” sa ne folosim de experienta lor, pentru ca ei nu au suferit doar “pentru respect, ci pentru toata omenirea, pentru marele adevar, ce cuprinde tot ce exista, toata creatia”.

In interviurile din “Testament” valorile moral-crestine ne sunt amintite, repetate, explicate si argumentate de catre un mare iubitor de Dumnezeu care le-a experimentat, le-a trait si care a luptat pentru ele cu toata sinceritatea si dragostea. Cu aceeasi sinceritate si dragoste ne recomanda si noua, celor ce-i citim sau ascultam cuvintele, sa traim o viata fara compromis urmand poruncile lui Dumnezeu.