Dupa ce v-am prezentat Scrisorile lui Rabindranath Tagore, e timpul sa ne oprim si la una dintre cele peste 40 de piese de teatru ale marelui om de cultura indian: “Dragostea incurca, dragostea descurca”.
Aparuta in 1928 in varianta revizuita, piesa a fost tradusa la noi direct din bengali de catre Amita Bhose, care, de altfel, a si pus-o in scena pe 15 iunie 1981, cu ajutorul studentilor sai. Actiunea din “Dragostea incurca, dragostea descurca” se petrece in Calcutta si are in centrul ei cativa vecini si prieteni intelectuali, care trec printr-o serie de incurcaturi legate de cine cu cine trebuie sa se casatoreasca, de locul femeii si locul barbatului intr-o familie si de cine are dreptul sa ia deciziile cele mai importante. Tinerii, desi isi respecta parintii si doresc sa se supuna traditiei, isi dau seama ca toate acestea se cam bat cap in cap cu sentimentele lor adevarate si se razvratesc, iar batranii, desi tin la traditii ca la ochii din cap, sunt gata sa renunte (cu greu) la ideile lor fixe pentru a-si vedea copiii fericiti. Iar cand acestia se sucesc si se rasucesc in hotararile lor, punandu-si parintii in posturi ridicole, lucrurile se incurca si mai tare. Insa deznodamantul ii multumeste si pe unii si pe altii, pentru ca… “Dragostea incurca, dragostea descurca”. 🙂
Scrisa intr-un limbaj civilizat, alerta, amuzanta, piesa este presarata si cu cantece, si cu poezii, mai ales ca unul dintre personaje este poet. Veti da si peste cateva replici care starnesc rasul de-a dreptul, uneori prin absurdul situatiilor, care situatii insa, sunt explicabile prin felul de a fi al personajelor, prin locul si perioada in care se aflau, care nu le dadeau de ales decat sa respecte traditiile ca si cum ar fi batute in cuie. Asa cum este aceasta scena in care tatal lui Gadai il suspecteaza pe acesta de prostie pentru ca tanarul se opune casatoriei cu femeia propusa de el si vrea sa se insoare cu o alta. Sibu pur si simplu nu intelege obiectiile fiului sau, cand in definitiv e vorba doar de un fleac numit casatorie, nu de o operatie pe creier. 🙂
“Gadai: Dar chestiunea asta nu este un fleac, tata.
Sibu: Dar de ce? Ce ti-am cerut? Doar sa te insori. Asta e marea problema. Dar pana si hamalii analfabeti se casatoresc. Nu-ti trebuie nici o filozofie ca sa te insori. Tu esti un baiat destept; n-ai cazut la niciun examen. Nu inteleg cum de dai inapoi tocmai de la o treaba asa de simpla.
Gadai: Tata, stii ce vreau eu. N-am zis ca nu ma insor…
Sibu: Tocmai asta ma incurca pe mine cel mai mult. Daca tot vrei sa te insori, de ce cu una si nu cu alta? Eu i-am promis lui Nibaron. Acum ce ma fac?
Gadai: Cred ca domnul Nibaron va intelege daca ii explici situatia.
Sibu: Poftim! Cum sa-i explic ceea ce nu inteleg nici eu. Daca eu as fi vrut sa ma insor cu matusa ta in loc de maica-ta, crezi ca tatal meu nu mi-ar fi inmuiat oasele? Ai nimerit un tata prea cumsecade.”
Mai multe despre acest volum, precum si fotografii cu piesa jucata de studentii Amitei Bhose gasiti pe site-ul editurii Cununi de stele.
