“Cina cu prieteni” sau divort in patru

Dramaturgul american Donald Margulies a obtinut in 2000 Premiul Pulitzer pentru piesa “Dinner With Friends/Cina cu prieteni”, pe care Claudiu Goga a pus-o in scena pe 29 octombrie 2011, cu Cerasela Iosifescu, Vlad Zamfirescu, Nadiana Salagean si Marius Cordos in rolurile celor patru prieteni.

Divorturile sunt rareori placute, iar numarul persoanelor implicate intr-unul variaza de la caz la caz. Pentru ca atunci cand doi oameni se despart, nu doar relatia lor sufera o schimbare, ci ruptura ii afecteaza si pe cei din jur, fie ca sunt copiii cuplului respectiv, fie ca sunt parintii, fie ca sunt prietenii. Si reactiile pe care toate aceste persoane “adiacente” le au pot fi previzibile sau, dimpotriva, pot fi total surprinzatoare pentru perechea care a decis sa se desparta.

Beth, Tom, Karen si Gabe sunt patru prieteni care si-au facut ani la rand vacantele impreuna, au iesit in oras impreuna, s-au intalnit la cine in patru acasa la unii dintre ei, crezand ca asa va fi mereu, asteptand sa imbatraneasca impreuna si sa mearga la nuntile copiilor. Insa cand Tom (Vlad Zamfirescu) ii cere divortul sotiei lui, Beth (Cerasela Iosifescu), pentru ca s-a indragostit de o alta femeie, prietenii lor, care si ei formeaza un cuplu cu state vechi, Karen (Nadiana Salagean) si Gabe (Marius Cordos), sufera un soc. Karen il reneaga pe Tom, iar Gabe, desi e ceva mai tolerant si poate intelege ca omul a facut o greseala, ramane siderat cand intelege ca Tom nu crede ca a gresit, nu vrea sa indrepte lucrurile, ci vrea sa se desparta pe bune, pentru ca toata existenta lui de pana acum a fost un chin.

De-a lungul celor doua ore de spectacol vedem pe rand scene – intrerupte doar de scurte pasaje muzicale, diverse interpretari ale piesei “Let’s Do It (Let’s Fall in Love)” – in care Tom si Beth au certuri, in care Karen si Gabe despica firul in patru legat de prietenii lor, judecand si incercand sa inteleaga (si in acelasi timp reevaluandu-si propria relatie de cuplu), in care Beth si Karen au o conversatie in care se dau pe fata sentimente latente sau in care Tom si Gabe isi analizeaza vietile personale si constata cat de mult s-au indepartat unul de altul si cat de diferit gandesc.

Care cuplu e mai castigat? Care e concluzia? Nu exista o concluzie universal valabila. Pentru ca fiecare legatura este unica si mai ales pentru ca nu se poate spune niciodata cine are dreptate si cine nu: aceia care ies dintr-o relatie care nu-i mai multumeste sau aceia care raman si incearca sa faca lucrurile sa mearga. Tom si Beth sunt expresia primului tip de relatie si ambii isi gasesc fericirea si linistea dupa divort, alaturi de noii parteneri. Karen si Gabe reprezinta al doilea tip de relatie, fiind doi oameni care aleg sa stea in casnicie si s-o faca sa inainteze, chiar daca tineretea le-a trecut, copiii le scot peri albi, iar scanteia dintre ei a mai palit, fiind inlocuita cu rutina inevitabila.

Nu doar povestea in sine e cuceritoare, cat mai ales interpretarea ei de catre cei patru actori. Replicile curg atat de natural, iar gesturile vin sa completeze vorbele care lovesc necrutator in toate partile – pentru ca toate cuvintele dor, fiecare personaj atinge ceva in interlocutorul sau fie ca isi da seama, fie ca nu. Nu e usor sa dai pe fata lucruri neplacute, sa ranesti, sa dezamagesti si totusi asa se intampla. M-a impresionat mai ales interpretarea Ceraselei Iosifescu, o actrita pe care, in afara de “Cina cu prieteni”, n-am mai vazut-o decat in “Doua povesti de amor”, dar a fost suficient ca sa-mi dau seama ca fiecare rol al ei este minunat jucat. De fapt, asta e si frumusetea, ca ea nu pare sa joace, nu are acel aer dramatic de care unii nu pot scapa, dimpotriva, e foarte fireasca, e foarte expresiva, se confunda cu personajul interpretat, asa cum trebuie sa faca orice actor talentat.

“Cina cu prieteni” (care se joaca la Sala ArCuB, dar care nu mai apare in program momentan) o sa va faca sa va ganditi – cu bucurie sau nu – la propriile relatii, dar o sa va si amuze in buna masura, pentru ca in fond e o comedie. Amara in sinea ei, dar pe care, ca spectator, n-ai cum sa o traiesti ca pe o nenorocire. Spectacolul are un limbaj licentios pe alocuri, drept pentru care este interzis persoanelor sub 18 ani. Eu as adauga ca le e interzis si celor cu mintea inchisa, judecand dupa faptul ca doua doamne au iesit din sala oripilate de cearta dintre Tom si Beth. Daca ar mai fi ramas, ar fi vazut ca textul nu abuzeaza de expresii indecente, ca nu vulgaritatea este ceea ce defineste aceasta piesa, ci realismul situatiilor. In viata, in cuplu, lucrurile nu sunt mereu roz si discutiile nu se poarta mereu civilizat. Dar, nu-i asa, unii nu pot renunta la prejudecati si la ipocrizie nici macar intr-o sala de teatru…