Turneul european de promovare a celui mai recent album – „Dystopia”- i-a adus pe americanii de la trupa de heavy/power Iced Earth si in Romania, unde au incantat publicul adunat in clubul The Silver Church pe 22 noiembrie. Alaturi de ei s-au aflat mai tinerele formatii White Wizzard din SUA si Fury UK din Marea Britanie.

Concertul Iced Earth din seara de 22 noiembrie a fost deschis de baietii de la Fury UK, care canta, dupa propriile spuse, un hard rock-classic metal. Desi sunt doar trei in trupa (Chris Appleton – voce si chitara, Martin McNee – tobe si Luke Appleton – bass si backing vocals), britanicii au piese puternice si melodioase, prin care au reusit sa se faca placuti de publicul roman. Ca sa nu mai vorbim de entuziasmul debordant de care dau dovada cand sunt pe scena. Tot din deschidere au facut parte si americanii de la White Wizzard, care, desi nu m-au impresionat excesiv, canta un heavy metal curat, care arata de la o posta ca admiratia lor se indreapta clar catre Iron Maiden si Judas Priest.

Dupa jumatate de ora de pregatiri ale scenei si-au facut aparitia si cei pe care multi rockeri romani i-au asteptat ani la rand: Iced Earth. Concertul a inceput energic, prima piesa fiind si cea care da titlul ultimului produs discografic si, bineinteles, al turneului: „Dystopia”. Apoi am fost purtati prin istoria incarcata a trupei, piese lansate in urma cu o luna pe albumul Dystopia („V”, „Dark City” sau „Anthem”) alternand cu melodii deja inradacinate in sufletele publicului („Slave To Dark”, „Stand Alone”, „Declaration Day”, „Watching Over Me”).

Spre final, baietii au luat o scurta pauza, dupa care s-au intors pe scena pentru o piesa care, din punctul meu de vedere subiectiv, poate oricand sa faca parte dintr-un top 5 al celor mai bune melodii “metalice” create vreodata: „Dante’s Inferno”. Dupa aceasta capodopera vocalistul Stu Block i-a multumit lui Jon Schaffer pentru invitatia de a canta in “minunata lui trupa”, apoi concertul s-a incheiat pe bune tot cu o piesa “old, but gold”: „Iced Earth”.

Am un singur regret legat de acest concert: ca nu am ascultat nimic de pe Framing Armageddon, cel mai bun album Iced Earth, dupa parerea mea, din nou subiectiva. Cred ca oricine ar fi vrut macar „Ten Thousand Strong”.

Scriu rar cronici, dar atunci cand o fac nu pot sa nu spun nimic despre respectarea orarului (este una dintre obsesiile mele cand vine vorba de evenimente, recunosc 🙂 ). Ei, bine, tot ce pot spune e ca iti puteai regla ceasul dupa programul concertului prezentat de Medien Events si recomandat de revista Maximum Rock (producator eveniment – Nelu Brindusan). Si asta e un mare plus pe care il dau organizarii alaturi de sonorizarea buna. La capitolul minusuri as pune un lucru care deranjeaza doar o parte a publicului de la concertele ce se desfasoara in incintele inchise si anume fumul de tigara.

Referitor la atmosfera pot spune ca a fost undeva in jur 9,5, nu chiar de 10, pentru ca am simtit o usoara retinere pe alocuri din partea publicului. Am pus aceasta retinere pe seama faptului ca oamenii nu au asimilat inca alaturarea Iced Earth – Stu Block.

Si asa ajung si la Stu. Inevitabil, trebuie sa spun ceva si despre el, pentru ca vrem – nu vrem, trebuie sa fie un subiect, fiind atat de nou in trupa. Tot timpul am fost de parere ca Iced Earth a fost binecuvantata cu vocali exceptionali, Gene Adam, Matt Barlow sau Tim “Ripper” Owens avand calitati extraordinare. E adevarat ca Ripper putea acoperi o buna parte din registrul vocal al lui Barlow, dar dupa revenirea lui Matt in trupa se simtea o usoara greutate in interpretarea pieselor create special pentru Ripper.
Ascultandu-l pe Stu Block am observat ca poate fi un fel de liant intre cele doua stiluri, avand o usurinta incredibila in a atinge ambele registre vocale. Mai are de lucrat impreuna cu trupa? Bineinteles. S-a simtit un pic faptul ca nu au impreuna decat aproximativ sase luni timp in care au inregistrat un album si nu prea a fost timp de repetat multe lucruri vechi. Dar potentialul este enorm. Si gandindu-ma la acest potential, impreuna cu maturitatea creativa pe care o arata Schaffer, nu pot decat sa vad multi ani de Iced Earth in fata.

Foto: Vlad Toma

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Iced Earth 22 nov/]