Dedicata volumelor despre spiritualitate, religie, teologie, filozofia culturii, ezoterism, Editura Herald grupeaza in colectiile sale carti de referinta pentru descoperirea cunoasterii si a adevarului. Printre aceste scrieri teoretice, multe dintre ele complexe si solicitante pentru cititor, a aparut si un roman intitulat „Peregrinul – Sfarsit de calatorie”.

Cu o actiune plasata la inceputul secolului al XVIII-lea, romanul „Peregrinul – Sfarsit de calatorie” de Attya este scris intr-un surprinzator limbaj desuet, care m-a facut sa cred ca autorul apartine si el aceleiasi perioade istorice. In plus, tema romanului – nemurirea spiritului uman, cu reincarnarile lui si cu toate calatoriile in diverse sfere – pare si ea desprinsa cumva din alte veacuri. Insa dupa ce am terminat de citit am aflat cu surprindere ca autorul este de fapt o autoare si ca nu apartine secolului al XVIII-lea, ci traieste chiar in zilele noastre, in Romania.

Romanul are in centru doua personaje, un intiat si un invatacel, care se regasesc dupa ce s-au cunoscut intr-o alta viata. Tamaduitorul Mihael de Santis (initiatorul) si palatina Anna Maria Luisa (invataacelul) reiau povestea de iubire terminata dramatic in viata anterioara si o duc la implinire, dupa un drum anevoios pe care il strabat, insa, impreuna. Mihael este cel care o invata pe Anna Maria sa isi deschida inima catre cunoasterea ei si a tainelor universului, sa isi puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri despre viata de acum si cea de apoi, sa se bucure de toate creatiile naturii si sa aiba grija de corpul ei ca de un templu. Anna Maria, desi novice in astfel de probleme, isi pune toata increderea in invatatorul ei si, cu toate impotrivirile si revoltele ei ocazionale, reuseste pe parcursul procesului sa inteleaga lucruri la care nu se gandise vreodata si sa atinga trairi de care nu credea ca este capabila.

„Peregrinul – Sfarsit de calatorie” mi-a lasat impresia unui roman luminos si optimist, in care stii de la inceput ca lucururile se vor termina bine pentru toata lumea. E adevarat, personajele au de trecut mici hopuri, iubirea dintre Mihael si Anna Maria are de infruntat atat prejudecati sociale cat si obstacole puse de ei insisi, insa imaginea de ansamblu este una plina de o seninatate care in zilele noastre cu greu poate fi gasita si traita.
Desi previzibil in esenta si presarat cu mici stangacii si clisee de exprimare, romanul are o alta calitate, si anume oferirea unei perspective captivante asupra sufletului fiintelor si asupra relatiei dintre om si natura. Citindu-l, iesi din realitatea contemporana (in care de multe ori iti neglijezi atat corpul cat si spiritul, si, preocupat de imediatul existentei uiti sa meditezi asupra fiintei tale si asupra conectarii ei la energiile cosmice) si intri intr-o lume in care puterea gandului este creatoare, in care simplitatea aduce fericirea, in care iubirea adevarata transcende spatiul si timpul, iar moartea nu e un final, ci o trecere; o lume armonioasa, care iti deseneaza fara sa-ti dai seama un zambet linistit pe figura.

Cartea a aparut in aceasta toamna si poate fi gasita in colectia Scrieri intiatice a Editurii Herald.