Volumul “Tamoanchan si Tlalocan – Topografie sacra in Mesoamerica” de Alfredo Lopez Austin a aparut recent la Editura Herald, in consistenta colectie Cultura si Civilizatie, care mai cuprinde titluri precum “Mituri precolumbiene” de Lewis Spence sau „Civilizatia japoneza traditionala” de Octavian Simu.

Alfredo Lopez Austin este un istoric mexican interesat in special de lumea azteca si de religiile din Mesoamerica, care a scris cateva carti pe aceste teme, in timp ce de-a lungul carierei universitare, a influentat vietile multor studenti. Volumul de fata se incadreaza in tema religiilor, autorul luand in discutie cele doua spatii fundamentale ale mesoamericanilor: Tamoanchan, izvorul tuturor lucrurilor (viata de dinainte de viata) si Tlalocan, punctul de final al tuturor lucrurilor (viata de dupa moarte), insotindu-si textul cu tabele, desene si harti.

Dupa ce pregateste cititorul cu informatii despre felul in care a aparut lumea si in care au luat fiinta zeii si oamenii, autorul trece la detalii despre Tamoanchanul istoric – cautat de diversi cercetatori si localizat in anumite spatii – si cel mitic, vazut ca loc in care traiesc zeii. Concluzia este ca „Tamoanchan reprezinta axa cosmica si ansamblul arborilor cosmici. In el a avut loc pacatul. Zeii au unit substante contrarii, au originat actul sexual si, odata cu el, producerea altui spatiu, altor fiinte, altui timp: lumea omului.”

Inainte de a trece la explicatiile legate de Tlalocan, autorul analizeaza gandirea unor populatii (Tzotzilii, populatiile din Sierra, populatia Huichol) diferite ca traditii, dar care se intalnesc intr-un punct religios comun. El incearca sa raspunda in cazul tuturor acestor grupuri aceleiasi serii de intrebari: Cum este alcatuita lumea? Cum se formeaza replicile in aceasta conceptie asupra lumii? Care sunt sferele de dominatie ale zeilor umezi si reci, intre care se intalnesc divinitatile pluviale? Care este actiunea zeilor reci si umezi asupra vegetatiei? Care este pozitia fiintei umane in legatura cu zeii umezi si reci?

Ulterior, Lopez Austin interpreteaza vechile idei despre Tlalocan pe baza descoperirilor sale, in dorinta de a demonstra asemanarile in privinta aspectelor fundamentale ale gandirii diverselor popoare care au alcatuit traditia religioasa din Mesoamerica. El studiaza natura lucrurilor, replicile, sferele de dominatie ale Pamantului si ale Apei, ciclul temporal, fiinta umana. Tamoanchan si Tlalocan sunt, pana la urma, partile de baza ale unui proces cosmic din care face parte si fiinta umana. „Omul a crezut ca intalneste logica cosmosului in alternanta celor doua ansambluri opuse de forte, iar prin ideea regenerarii vegetale si a intoarcerii ploilor a imaginat un mare ciclu al vietii si al mortii in care a ramas inscrisa, ca parte a ciclului, propria sa existenta individuala pe pamant.”