Dintre toate personajele ingrozitoare care s-au invartit in jurul lui Hitler si despre care autorii Roger Manvell si Heinrich Fraenkel au scris de-a lungul timpului, am citit cu ceva vreme in urma volumul dedicat lui Himmler, „Heinrich Himmler – Viata sinistra a sefului SS-ului si al Gestapoului”, aparut in colectia de Istorie a Editurii Meteor Press.

Pe parcursul a aproximativ 350 de pagini, cititorul afla despre Heinrich Himmler atat elemente personale, incepand din copilarie si adolescenta si ajungand la viata de adult, cat si elemente din viata lui profesionala, ca angajat al sistemului nazist. Adolescent cuminte, apropiat de parinti si constiincios, dar sters, care nu se remarca prin niciun talent deosebit, Himmler este urmarit de-a lungul traiectoriei sale in regimul nazist. Portretizat ca un adult bine organizat si cu cateva idei fixe, talentat pentru munca de birou, dar lipsit de curaj si putere de decizie in situatii de criza, incapabil sa-si faca datoria in lupta, Himmler ar fi fost un excelent administrator sau functionar, dupa cum spun autorii, daca nu s-ar fi incapatanat sa incerce sa se ridice deasupra posibilitatilor sale fizice si intelectuale (fara sanse de reusita) si sa puna in practica niste idei total nebunesti.

Organizarea SS-ului dupa un cod de conduita draconic, ideea de a forma un imperiu germanic alcatuit din „arieni” – vazuti ca fiinte superioare -, prigonirea evreilor si executarea de experimente pe ei sunt situatiile in care Himmler s-a implicat cu cea mai mare seriozitate si dedicare, el neconsiderand nicio clipa ca actiunile lui ar fi anormale. „Trebuie sa fim cinstiti, cumsecade, credinciosi si prietenosi doar cu cei de acelasi neam cu noi si cu nimeni altcineva. Ce i se-ntampla unui rus sau unui ceh nu ma intereseaza catusi de putin. Ceea ce pot oferi natiunile in sensul de sange bun, ca al nostru, vom lua, daca este nevoie, rapindu-le copiii si crescandu-i aici cu noi. Daca natiunile traiesc in prosperitate sau mor de foame nu ma intereseaza decat in masura in care avem nevoie de ele ca sclavi pentru a noastra Kultur; altfel, nu ma intereseaza.”

Doua persoane din anturajul lui Himmelr au avut importanta capitala in indeplinirea actiunilor sale. Unul dintre ei a fost Reinhard Heydrich, seful Serviciului de Securitate al SS-ului, care a indeplinit orbeste toate ordinele lui Himmler, indiferent de cat de groaznice erau, ba chiar a luat nu de putine ori initiativa cand era vorba de acte de cruzime, planuind in secret sa il indeparteze pe seful, pe care il considera un caracter slab.

Al doilea om important in viata lui Himmler a fost medicul sau personal, Felix Kersten. Cu o sanatate fragila si cu psihicul permanent zdruncinat de responsabilitatile muncii sale, Himmler nu-si gasea alinarea decat in prezenta lui Kersten, care era cetatean finlandez. Acesta nu impartasea politicile abominabile ale regimului nazist si a facut tot ce i-a stat in putinta sa il influenteze pe Himmler sa ia si decizii mai blande fata de evrei, bazandu-se pe faptul ca Reichsfuhrer-ul era foarte multumit de tratamentele sale. Din aceasta pozitie de apropiat al lui Himmler, puterea de convingere si talentul sau de diplomat l-au ajutat pe Kersten sa salveze extrem de multe vieti.

Acest volum biografic merita citit de catre toti cei care nu au o idee foarte clara despre cine era Himmler si cum a ajuns el un om atat de important pe harta regimului nazist, desi calitatile personale nu-l recomandau nici ca lider, nici macar ca persoana demna de luat in seama. Autorii prezinta in demersul lor extrase din documente oficiale, declaratii, interviuri, care dau credibilitate volumului, construind personajul real al lui Himmler in contextul istoric, plasandu-l in cadrul evenimentelor la care a participat si analizandu-l si din perspectiva oamenilor cu care a relationat.

Singurul regret pe care il poate avea cititorul la finalul acestui volum este acela ca un asemenea individ lugubru nu a apucat sa fie condamnat pentru crimele sale, el luandu-si viata la finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand a inteles ca lumea pe care si-o imagina el nu mai avea cum sa devina realitate.