Pe Nick McDonell l-ati mai intalnit pe site-ul nostru si pe Strada Fictiunii cu romanul „O educatie costisitoare”, iar acum vi-l readucem in atentie cu volumul „Do1spre2ece”, scris la 17 ani, aparut pe aceeasi Strada a Fictiunii pe care deja o cunoasteti atat de bine.

„Ideea unui romancier adolescent ii irita instantaneu pe criticii mai sceptici” spune vocea editorului si, cu toate ca nu sunt critic, recunosc ca si eu privesc cu acelasi scepticism cartile „tinerilor”, pana sa apuc sa le citesc. Pentru ca, odata citit, am inteles ca romanul lui Nick, cel putin, este scris cu un talent si cu o determinare care nu au varsta. Intamplarile se desfasoara firesc dintr-un ghem ordonat pana la finalul pe care il asteptam, dar care nu mi-a impiedicat cu nimic bucuria lecturii. Am gasit in Nick un scriitor fara teama, cu un condei agil si precis, care stie sa-si tina cititorul langa el fara sa para ca face fie si cel mai mic efort.

Adolescentii cu probleme de comportament nu mi-au placut niciodata, pentru ca nu m-am regasit in ei, iar in cei cu multi bani si idei nocive de cheltuire a lor, nici atat. Insa, chiar daca nu rezonezi cu personajele aduse in scena de Nick, tot vrei sa ramai cu ele pana la final si abia astepti sa vezi ce tampenii vor mai face, daca li se vor implini dorintele cele mai ascunse sau daca vietile lor se vor schimba iremediabil la petrecerea de Anul Nou pentru care se pregateste toata lumea.

Iar personajul principal este delicios: un tanar pe nume Mike Albu’, care in loc sa plece la facultate isi ia un an liber, chipurile ca sa-si ajute tatal in afacerea lui, lucrand la restaurantul acestuia. Teoretic asa este, practic, insa, Mike e un traficant de droguri care ii aprovizioneaza pe liceenii din cartierele de lux new yorkeze. Partea interesanta e ca Mike, desi e si el un tip cu bani, e diferit de colegii lui de generatie: nu se drogheaza, nu fumeaza, nu bea, si in general isi vede de treburile lui, ba chiar, daca ii intrebi pe profesori sau pe prietenii lui vei afla ca e un tip destept, responsabil si cu idei originale. Singurul lui defect e acela ca profita de ifosele si de slabiciunea unor adolescenti care, de altfel, par sa-si merite soarta.

In ciuda subiectului delicat si a finalului de gheata, „Do1spre2ece” e o carte tonica si usor de citit, pe care am parcurs-o cu placere si pe care v-o recomand cu drag, cu mentiunea ca nu degeaba a intrat pe Strada Fictiunii in Turul Bestseller. 🙂