“Una notte a Napoli” s-a transformat pe 26 mai intr-o noapte in Bucuresti pentru formatia Pink Martini, care a umplut Sala Palatului cu oameni pasionati de muzica americanilor, cantata pe versuri in diverse limbi, printre care si-a gasit loc chiar si romana (“Pana cand nu te iubeam”). Storm Large a fost de data aceasta vocea care a inundat fiecare colt al salii, intr-o explozie de frumusete si de entuziasm, care a cucerit publicul.

Ploaia care s-a napustit peste oras spre seara nu a descurajat fanii trupei Pink Martini (care oricum dadusera gata biletele din fata cu mult inainte de ziua concertului organizat de Events), care au intrat in valuri pe toate usile Salii Palatului pana pe la 20.15. Concertul a inceput cu zece minute peste ora anuntata, probabil tocmai pentru ca in sala era vanzoleala mare, aceasta foarte mica intarziere fiind si motivul pentru care americanii, odata intrati, s-au aranjat extrem de repede pe scena si si-au luat in primire instrumentele, demarand in tromba cu piesa “Amado mio”, extrasa tocmai de pe primul lor album (“Sympathique” – 1997).

Ce a urmat? Au urmat 50 de minute de muzica lounge si jazz numai buna de savurat intr-o seara ploioasa de sambata, alaturi de niste instrumentisti de mare calibru si de o vocalista plina de viata, care intre piese ne-a vorbit in romana, impreuna cu Thomas Lauderdale, fondatorul trupei, care ne-a anuntat si el cateva melodii tot in limba romana (“Acum o sa cantam o piesa care se numeste “Nu vreau sa muncesc” 🙂 – “Je ne veux pas travailler”).

Pauza de 20 de minute a facut trecerea la urmatoarele 40 de minute de muzica, minute care care ne-au dus pe mai multe meleaguri ale lumii si prin mai multe ritmuri, cand mai linistite, cand mai vulcanice, in care Storm Large (care ne-a spus ca a aflat cum se traduce numele ei in romana, si anume “Furtuna Mare” :)), cu rochia ei lunga si albastra cu spatele gol, lasandu-i la vedere tatuajele, s-a unduit diafan sau s-a aruncat in dansuri navalnice, care i-au ridicat de pe scaune si pe cei din public.

„Quizás, Quizás, Quizás”, „Let’s Never Stop Falling in Love”, „¿Dónde Estás, Yolanda?” (interpretata de Timothy Nishimoto), „What’ll I Do”, „Du Soleil Plein Les Yeux (Eyes Full of Sun)”, „Mayonaka no Bossa Nova (Midnight Bossa Nova)” si „Brazil” in final s-au regasit si ele in playlistul trupei pentru seara de 26 mai. Cantecul Mariei Tanase “Pana cand nu te iubeam” a generat aplauze peste aplauze din partea audientei, care a apreciat in mod deosebit alegerea facuta de trupa, precum si interpretarea solistei si care, dupa concert, s-a bucurat de prezenta membrilor formatiei si afara, la autografe si poze.

„Mica orchestra” Pink Martini, purtatoare a unei muzici cosmopolite, adunata din lacrimile si din bucuriile mai multor tari, spunand povesti de mult uitate sau trezind amintiri inchise in sufletele celor prezenti, a lasat si de aceasta data o impresie extraordinara romanilor, care probabil ca vor mai fi vizitati si pe viitor de americanii pentru care respiratia intregii lumi e o vasta si nesecata sursa de sunete cu sens muzical.

Foto: Cristi Mitrea (Events)