Daca va apucati sa faceti Turul Contemporan de pe Strada Fictiunii, veti da la un moment dat si peste „Fiul” lui Michel Rostain, un roman subtire si delicat ca fizic, insa de o forta si de o frumusete interioara neasteptate. Acest roman este, daca vreti, o esenta tare intr-un recipient mic, care abia o cuprinde fara sa explodeze.

Ce se intampla cu noi dupa ce murim inca n-a descoperit nimeni dintre cei vii, iar dintre cei dusi nu s-a intors nimeni sa povesteasca. Scriitorii si-au incercat si ei condeiele de-a lungul timpului cu acest subiect al existentei de dupa moarte, iar francezului Rostain i-a trecut prin cap sa puna pe hartie gandurile unui tanar decedat, care, de acolo de unde a ajuns, isi urmareste parintii si le analizeaza reactiile de dupa moartea sa.

Prin ochii fiului aflam, asadar, care a fost cauza mortii sale si reconstituim pas cu pas clipele de dinaintea decesului si pe cele imediat urmatoare, si asa ni se picteaza treptat si panza cu sentimentele care ii incearca pe ai lui: regret, durere, nesiguranta, neputinta. Intrebarile pe care si le pun obsesiv, surprizele de care au parte cand descopera lucruri nestiute pana atunci despre copilul lor, incercarile de a-l pastra cat mai mult viu in amintirea lor sunt revelate pe rand de catre autor, al carui text ne face si sa zambim uneori, ne face si sa ne induiosam alteori.

Pentru ca n-ai cum sa stai cu o fata neteda la glumele fine ale autorului si cu siguranta nu poti ramane nici stana de piatra cand te gandesti cam cata suferinta poate incapea in sufletul unei mame si al unui tata care si-au pierdut copilul si care dupa disparitia lui fizica se simt pur si simplu handicapati, incapabili sa-si poarte mai departe existentele intr-o lume in care fiul lor nu mai este.

In ciuda subiectului, „Fiul” nu mi-a ramas in minte ca o carte funebra, desi alte persoane care au citit-o au gasit-o incarcata de tristete, dimpotriva, mi-a parut o scriere plina de speranta. Rostain arata ca orice durere, oricat de mare si de adanca ar fi, pana la urma poate fi depasita, ca orice gol imens poate fi umplut in cele din urma, ca pentru o situatie care pare fara iesire se poate gasi o solutie cu ajutorul comunicarii, ca orice intrebare isi poate gasi mai multe raspunsuri, iar unul dintre ele se va dovedi a fi exact cel eliberator. Iar cand te temi de ceva, singura metoda de a-ti infrange teama este sa iti confrunti demonii si vei vedea ca, de unul singur sau avand alaturi oameni dragi, vei reusi sa te intaresti si sa iei viata in piept pe mai departe.