Primul roman al americanei crescuta in Olanda si Mexic Chloe Aridjis a aparut anul acesta pe Strada Fictiunii si poate fi gasit in Turul Contemporan, alaturi de titluri precum „Fiul” sau „Scoala pentru prosti”. “Cartea norilor” ne prezinta o parte din periplul unei tinere de origine mexicana pe nume Tatiana prin Berlinul anilor 2000, oras care cand o atrage, cand o respinge, dar care are intotdeauna ceva nou pentru ea.

Intalnirea cu profesorul Friedrich Weiss o scoate din vanatoarea pentru joburi unul mai nesuferit decat altul si ii aduce atat o slujba simpla, aceea de a transcrie de pe un dictafon notitele verbale ale istoricului interest de nazism si de comunism, cat si ocazia de a vedea o fata necunoscuta a Berlinului. Prin intermediul interviurilor pe care angajatorul ei o trimite sa le realizeze, Tatiana descopera persoane care au avut legatura cu trecutul extremist al orasului si chiar ajunge sa vada cu ochii ei ramasite mai putin cunoscute ale acestui trecut.
De altfel, Tatiana luase contact cu Berlinul si misterele lui inca din copilarie, cand, ajunsa si in Germania in timpul unei excursii cu familia, fetita de atunci avusese o intalnire neverosimila: intr-un metrou berlinez, daduse cu ochii de o batrana care semana izbitor cu Hitler.

Pe langa aventurile berlineze ale eroinei, autoarea ne strecoara si in intimitatea acesteia, scotand la iveala relatiile destul de reci pe care Tatiana le avea cu membrii familiei ramase in Mexic , precum si frustrarile ei actuale inabusite sub masca timiditatii. Spre final, insa, dupa o serie de evenimente care o bulverseaza, tanara reuseste sa se scuture de toate inhibitiile si isi striga – uneori chiar la propriu – nemultumirile, capatand un curaj si o incredere pe care nu le avusese in toti anii petrecuti in Berlin. Decizia pe care o ia in cele din urma legat de felul in care isi va continua viata poate ca nu este cea mai buna, dar este singura de care simte ca are nevoie pentru viitorul apropiat.

Povesti de iubire incepute prost sau terminate in aceeasi nota, o vesnica lupta pentru supravietuire si pentru acomodare, evenimente surprinzatoare si un oras cand iubit, cand urat reprezinta universul Tatianei, despre care nu stii exact daca e o femeie fericita sau nu. Uneori iti pare ca are o viata banala si fara un fagas anume, care nu ii ofera decat satisfactii minore, alteori pare ca existenta ei este una care o face sa se simta totusi multumita cu ceea ce are si cu ceea ce mai descopera.

Ultima ei decizie, insa, demonstreaza clar ca e o persoana care nu asteapta, ca majoritatea oamenilor, marea fericire, ci prefera sa ia viata asa cum vine, ca nu cauta ceva mai bun pentru ea si sufletul ei, pentru ca, in definitiv, din punctul ei de vedere viata e peste tot la fel, iar a schimba o nemultumire cu alta e perfect acceptabil.