La invitatia InterComFilm am fost prezenti pe 16 august la vizionarea comediei americane „That’s My Boy/Baiatu’ tatii”, in regia lui Sean Anders, film care are chiar astazi premiera in cinematografele din Romania. Rolul principal ii apartine lui Adam Sandler, care interpreteaza un personaj complet dus cu capul pe nume Donny Parker.

Donny, asadar, are o poveste scurta si clara: in 1984, pe cand abia iesea din pubertate, a intretinut relatii sexuale cu o profesoara tanara si atragatoare, iar in urma acestor fapte ea a ajuns la inchisoare, iar el a ramas… sa il creasca pe fiul rezultat din pasiunea lor. Multi ani, Donny a fost o vedeta a revistelor si a canalelor tv, pana cand, evident, interesul pentru povestea lui a scazut, iar banii castigati au disparut. Si uite-asa, omul se pomeneste in 2012 ca daca nu plateste impozitele neplatite de zeci de ani, in valoare de 43 000 de dolari, se duce frumos la inchisoare.

Cum ideea nu-i surade nici macar intr-o mica masura, Donny incepe sa caute idei pentru a iesi din impas. Una dintre solutii ar fi sa-i obtina de la fiul sau ajuns milionar, numai ca acesta il parasise la varsta de 18 ani, isi schimbase numele si declarase lumii intregi ca parintii lui au murit intr-o explozie. Nici nu e de mirare: cand te numesti Han Solo Parker si esti crescut de un tata care nu stie sa te hraneasca, sa aiba grija de tine si care sta mai mult pe trei carari si de un unchi pe nume Vanny nici el prea intreg la minte (si care in prezent se va dovedi a fi insusi Vanilla Ice), ai toate scuzele ca ti-ai luat campii si ai inceput o viata noua.

Insa imixtiunea lui Donny in noua viata a fiului sau este una cu peripetii, in care amandoi afla despre ei lucruri pe care nu le stiau si care ii ajuta sa inteleaga trecutul si sa ierte greselile acelui timp.

Desi se presupune ca e comedie, „That’s My Boy” nu m-a facut sa rad decat in ultimele 15 minute si probabil asta si era ideea, ca spectatorii sa ramana cu o impresie buna dupa un film nu la fel de bun, in care nici replicile, nici actiunile si nici interactiunile nu te indeamna la nimic. Cu un umor vag, facut din glume infantile sau „de santier” si cu o calitate a interpretarii la limita bunului simt din partea unora dintre actori nu prea ai cum sa compui un film de calitate si deci nici pelicula de fata nu poate fi considerata ca atare.

Personal, imi pare rau sa constat ca, desi era o vreme in care Adam Sandler aparea in niste comedii care chiar isi meritau numele, gen „Happy Gilmore”, „Anger Management”, „50 First Dates” si chiar „I Now Pronounce You Chuck & Larry”, in ultimul timp isi face aparitia in filme unul mai slab decat altul, la care ezit sa merg de teama ca iar voi pleca din sala de cinema cu un gust amar.

Nu stiu exact carui public se adreseaza „That’s My Boy”, dar e suficient sa arunci cateva priviri pe net ca sa-ti dai seama ca nici criticii si nici spectatorii nu s-au aratat prea incantati, filmul transformandu-se curand dupa lansare intr-un esec de casa. Pentru cei care isi vor face totusi curaj sa il vada, pot sa le spun ca daca au rabdare si nu ies din sala pana in a doua parte a filmului, atunci lucrurile se mai imbunatatesc putin in ceea ce priveste umorul, iar actiunea ia o turnura oarecum socanta, care, desi ii va ultragia pe unii, s-ar putea sa fie pe placul altora.