Plimbandu-ne pe Strada Fictiunii am ajuns si acolo unde este traversata de “Cararea cuiburilor de paianjen”. In aceasta zona descoperim romanul de debut al lui Italo Calvino, care, pe fondul celui de Al Doilea Razboi Mondial, ne dezvaluie povestea supravietuirii unui baiat pentru care imaginatia ramane singurul refugiu.

Dupa ce l-am intalnit in „Orasele Invizibile”, pe Italo Calvino (1923-1985) il regasim pe “Cararea cuiburilor de paianjen”, tot cu ajutorul Editurii ALLFA. Roman de debut, publicat in 1947 sub titlul “Il sentiero dei nidi ragno”, “Cararea cuiburilor de paianjen” a avut un succes surprinzator in Italia postbelica, marcand totodata inceputul perioadei neorealiste a scriitorului de origine italiana.

Convins fiind ca primul roman al fiecarui autor este cel in care acesta “se incordeaza in mod suprem”, Italo Calvino scoate cu maiestrie din praful razboiului povestea unui baiat fortat sa se maturizeze pentru a putea supravietui, dar care nu-si pierde ingenuitatea. Pin, un orfan, locuieste in Italia fascista impreuna cu sora lui, o prostituata. Dupa ce fura pistolul unui marinar nazist, client al surorii lui, constient fiind ca nu mai exista cale de intoarcere, isi cauta un loc de refugiu. Baiatul incearca sa se alature unui grup de partizani, oameni imprevizibili, cu dorinta de lupta si razbunare si cu porecle sugestive: Pisicheru’, Piele, Varu’. Si pentru ca tovarasii mai mari ai lui Pin glumesc mereu pe seama lui, singura scapare ramane “carararea cuiburilor de paianjen”, un loc fantastic, nestiut de ceilalti, unde poate studia in liniste micile vietati si unde se poate ascunde ori de cate ori adultii din jurul lui tachineaza sau il pun in pericol.

Prietenul oamenilor mari, Pin fuge printre ei crezand ca asa se poate salva, insa fuge apoi din lumea lor, atunci cand descopera ce inseamna sa fii adult intr-o perioada marcata nazism. Lupte, tradari, politica, toate sunt filtrate de ochii lui sinceri de copil. Privite din perspectiva insiderului, chiar daca acesta are jumatate din varsta celorlalti protagonisti, ele nu mai reprezinta nicio tentatie pentru Pin, nu mai fac parte din lumea lui sau din lumea in care dorea la inceput sa intre. Desi pare deseori naiv, putini sunt cei care pot sa-i castige cu adevarat increderea. Iar cand reusesc, sunt rasplatiti pe masura: baiatul le dezvaluie ascunzisul lui secret, locul magic unde paianjenii isi fac cuiburi, “carararea cuiburilor de paianjen”.

Maturizat cu forta si inainte de vreme din cauza proximitatii razboiului, baiatul nu-si pierde totusi inocenta specifica varstei. El este martor si simbol, un reprezentant al celor care au supravietuit razboaielor refugiindu-se in propria fantezie. Dealtfel, romanul in sine este un exponent al unei categorii, amintind de savuroasele carti ale copilariei ale caror personaje centrale trec prin aventuri pline de invataminte in drumul spre maturizare. Cei care doresc sa fie martori sau participanti la aventurile lui Pin in lumea partizanilor italieni si pe “cararea cuiburilor de paianjen”, o pot face intr-o lectura rapida, dar savuroasa a cartii care se gaseste aici. 🙂