Cand am citit dedicatia pe care George Arion mi-a lasat-o la inceputul romanului sau „Sufocare” pe care l-a numit „o carte de vacanta”, am decis sa ii urmez sfatul si sa citesc volumul chiar in concediul pe care urma sa-l iau peste o luna de la data respectiva. Concediul a venit, romanul a fost citit dintr-o rasuflare, insa spre rusinea mea abia acum i-a venit randul sa va povestesc despre el.

„Sufocare” este, dupa cum chiar autorul marturiseste, un roman bazat pe o schita publicata in antologia „Romania Noir” (aparuta la Crime Scene Publishing 2011) si dedicat celor doi fii ai sai, George si Mihnea, care au oferit si ei cateva pareri tatalui lor inainte de publicarea manuscrisului. Probabil ca George Arion n-a facut rau prezentand manuscrisul in fata a doi dintre reprezentantii tinerei generatii, avand in vedere ca acestia sunt mult mai familiarizati cu noile tehnologii si mai ales cu discutiile pe diverse forme de chat si isi dau seama instantaneu daca o lucrare atat de legata de timpul prezent e realista sau nu.

Asta pentru ca in „Sufocare” cititorul va gasi dese discutii si referiri la diverse retele de socializare, de care pana la urma nu doar generatiile mai tinere sunt legate, ci, incetul cu incetul, febra ii cuprinde si pe cei trecuti de prima, ba chiar si de a doua tinerete. Din pacate, nu toate discutiile purtate astfel sunt sincere, ba uneori ascund intentii de-a dreptul criminale…

Actiunea are loc Barintown – orasul care nu se afla pe nicio harta si pe care fanii lui George Arion il vor recunoaste din alte scrieri ale sale – unde ne scufundam treptat in povestea unui tanar crescut intr-o familie cu stare, ai caror parinti mor in mod misterios intr-un incendiu. Suntem condusi apoi de-a lungul vietii acestui tanar oarecum ciudat, autorul permitandu-ne sa vedem nu doar partea fizica a actiunilor sale ci introducandu-ne si in sentimentele sale tumultuoase si in mintea lui tulburata, chinuita, bantuita de amintiri bizare din copilarie.

Pana la final nu stii exact daca personajul principal este intr-un fel sau in altul. Autorul te impinge pe diverse cai de descifrare a adevaratului eu al acestuia, insa nu iti dai seama care este de fapt adevarul. Oare e un om care face rau doar in gand sau care chiar face victime concrete, in lumea reala? Oare ceea ce gandeste el chiar se intampla sau totul reprezinta o serie de coincidente ciudate? Cine este cu adevarat acest personaj si cine il cunoaste cu adevarat?

In Barintown orice este posibil, din moment ce este un spatiu magic. Iar cei care vor sa iasa putin din lumea lor si sa intre in cea propusa de George Arion nu vor avea nimic de pierdut, dimpotriva: se vor trezi purtati pe aripile misterului, ale intrebarilor, ale crimei, ale violentei uneori si, pe alocuri, ale unui erotism intrigant. Mie mi-a placut ce am citit, chiar daca nu pot spune ca am desfacut toate nodurile facute de autor, si va invit sa incercati si voi. 🙂