Desi n-am fost acreditata la premiera spectacolului “Maria Callas – La Divina” regizat de Radu Gabrea, dupa “Master Class” de Terrence McNally, ci am ajuns acolo datorita unei invitatii personale primite de la nasul meu de cununie, n-am putut sa las sa treaca pe langa mine ceea ce am vazut in sala Horia Lovinescu de la Nottara fara sa povestesc si altora. 🙂 Intr-o sala aproape plina, am avut prilejul ca, pentru doua ore si 15 minute, sa ne afundam in sufletul celei care a fost, iubita si contestata deopotriva, una dintre cele mai renumite soprane ale secolului al XX-lea, Maria Callas.
Asadar, pe 18 octombrie, Victoria Cocias i-a dat viata Mariei Callas asa cum a fost ea reprezentata in piesa lui McNally si anume in postura de profesoara care tinea master class-uri celor care aspirau sa ajunga pe marile scene ale lumii in calitate de soprane sau tenori. Vedem astfel perindandu-se prin fata fostei mari glorii tineri inzestrati, dar care cauta sa obtina de la profesoara Callas sfaturi, indrumari, critici constructive pentru a reusi sa ajunga artisti desavarsiti. Iar Callas, cu aroganta, umorul si prezenta coplesitoare specifice unei mari personalitati le ofera din plin feedback-ul ei, chiar daca acesta nu e mereu pe placul tinerilor artisti.
Spectacolul nu este doar o reprezentare a unei sali in care au loc auditii in prezenta unui nume mare al muzicii, este o permanenta analiza a ceea ce inseamna arta (“Arta se ocupa cu tranzitia dintre intrarea si iesirea de pe scena”) si o continua infatisare dezgolita a conditiei artistului, care trebuie nu doar sa aiba talent nativ, ci sa simta, asa cum le spune Callas mereu elevilor ei, sa vizualizeze contextul in care canta, sa rupa cate o bucata din sufletul lor cu fiecare interpretare a unui rol, pentru a indrazni sa creada astfel ca au ajuns la inima publicului.
Iar Victoria Cocias reuseste cu brio sa ne infatiseze o Maria Callas plina de caracter, o femeie care a suferit, care a dat piept cu greutatile, care s-a luptat cu natura ei si cu rautatile celor din jur pentru a ajunge cat de sus a putut ca artist, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat si cate sacrificii a avut de facut in numele artei. Interpretarea doamnei Cocias tine spectatorul bine conectat la ceea ce se intampla pe scena, prin trecerea cu naturalete de la replici amuzante care starnesc rasul la exemplele muzicale pline de simtire pe care le da tinerilor artisti si care aduc si in sala emotia, fiorii si drama muzicianului.
Piesa intercaleaza momentele prezente ale profesoarei Callas cu franturi din trecutul ei, in care avem ocazia sa aflam, prin monologuri sau dialoguri relizate de memoria Mariei, nu doar cum era viata sopranei “la munca”, in rolurile din Verdi, Bellini sau Puccini, ci si care era relatia ei cu parintii, sora, sotul Battista (Meneghini) sau iubitul Ari (Onassis).
“Maria Callas – La Divina” este un spectacol la care razi, plangi, esti luat prin surprindere si de la care pleci coplesit, cu o greutate in minte si in suflet, cu sentimentul ca in cele doua ore si ceva petrecute pe scaunul de la teatru nu ai fost un simplu privitor, ci ai absorbit, ai acumulat in cap si in inima intreaga viata a unui om pe nume Maria Callas, tot ce a vazut, trait, simtit de-a lungul unor ani intregi, pe scena si in afara ei, transformandu-te tu insuti in altcineva, mai bogat si mai complex.
Spectacolul permite si interactiunea cu publicul, ceea ce aduce un plus de apropiere intre actori si cei din sala – daca, bineinteles, publicul e degajat si flexibil, pentru ca la noi inca mai sunt persoane care merg la teatru ca la muzeu sau ca la biserica si considera ca e nepotrivit sa razi, sa aplauzi sau sa raspunzi atunci cand cineva de pe scena ti se adreseaza direct la modul evident. 🙂
Spectacolul se joaca in continuare la Teatrul Nottara, data urmatoarei reprezentatii fiind 28 octombrie. Ora de incepere este 19.00, iar biletele au urmatoarele preturi: stal – 18.02 lei, loja – 26.50 lei, balcon – 12.72 lei.
