Volumul cu numarul 6 din colectia „Iubiri de altadata” a Editurii Allfa se numeste „Ethan Frome” si ii apartine scriitoarei new york-eze Edith Wharton. Maestra a ironiei si a manuirii problemelor societatii in romanele sale, autoarea inchide intre copertele acestei carti o poveste cutremuratoare, despre o iubire nepotrivita, traversata de o tragedie care ii marcheaza pe viata pe cei implicati.

Iubiri imposibile au existat de cand lumea, unele nestiute de nimeni, traite pe furis, altele nici macar incepute si imaginate in suferinta si solitudine, altele scoase la lumina vrand, nevrand si intrerupte nemilos. Personajul principal al miniromanului scris de Wharton este un barbat casatorit de convenienta cu o femeie rea, mohorata si exploatatoare, ale carui zile sunt inseninate de aparitia unei fete ca o raza de soare. Venita in casa lui Ethan si a sotiei lui Zenobia pentru a-i da o mana de ajutor femeii care se plange de toate bolile pamantului, tanara Mattie nu are mari talente in gospodarie, dar prezenta ei luminoasa ii bucura zilele barbatului.

Inversunat impotriva destinului potrivnic si a saraciei in care se zbate in ciuda eforturilor sale de a-si croi o viata mai buna, precum si a sotiei care nu a stiut niciodata sa-i fie un adevarat partener de viata, Ethan vede in Mattie sansa lui de a fi fericit. Fata, la randul ei, venita dupa o serie de experiente tragice si neavand incotro altundeva sa se indrepte decat spre ferma modesta a verisoarei ei Zenobia, se simte si ea in largul ei alaturi de bunul Ethan. Insa cand Zenobia intelege ca intre cei doi exista o afectiune care pe ea nu o implica in niciun fel, decide sa o alunge pe tanara, iar in acest moment cei doi indragostiti – care totusi pastrasera legatura lor la un nivel platonic – fac impreuna un gest de neinchipuit, care ii va traumatiza nu doar pe ei, ci pe toti cei din comunitate, pentru multa vreme.

Cartea arata la modul cel mai crud de ce este un om in stare pentru a gasi linistea, la ce gesturi se poate ajunge atunci cand vezi cum dragostea la care ai sperat mereu iti scapa printre degete, ce decizii pot lua doi oameni care nu mai au nicio speranta ca pot pastra ghemul lor de fericire, chiar asa anemica si ascunsa cum este.

Nu poti sa citesti „Ethan Frome” si sa nu te gandesti cum e posibil ca o viata de om sa cuprinda atata drama si atata nefericire si de ce, daca pe lume exista dreptate, un om sa aiba parte de-a lungul intregii sale vieti de un sir nesfarsit de necazuri, de piedici cazute in drumul sau si in cele din urma de o pedeapsa eterna, nu intr-o viata viitoare, ci chiar in cea prezenta. Pentru unii, iadul nu e un concept filosofic sau religios indepartat, ci e chiar aici, in aceasta lume, si in orice directie s-ar intoarce, in jurul lor e tot intuneric, durere si neputinta.