Desi a avut premiera acum 4 ani, spectacolul „Lear” de la Teatrul Bulandra isi continua formula postmodernista care l-a definit inca de la inceputul destinului sau catre public: „Lear” dupa Shakespeare, intr-o distributie complet schimbata (cu exceptia Marianei Mihut in rolul titular), continua versatilitatea si provocarea lui Andrei Serban, anuntate inca din momentul in care a decis ca toate rolurile sa fie jucate de femei.

Prezentat intr-o varianta mai concentrata, fara pauza si cu o distributie total noua, in cadrul recent incheiatului Festival National de Teatru, „Lear” are o forta estetica, dramatica si vizuala sporita. Conventia potenteaza misiunea de a „spune doar ce simtim si nu ce se cuvine!”, cum reclama Edgar, de unde si decorul intimist, minimalizat la maximum, in imediata apropiere a publicului, si optiunea pentru distributia feminina.

Iertarea, epifania, iubirea de celalalt prevaleaza la final in fata raporturilor de putere, a dorintei de dominatie, a tradarii, coruptiei, orgoliilor exacerbate, a conflictului absurd dintre generatii si a ravagiilor patimilor de orice fel. Sufletul omenesc este disecat, chiar in miezul sau, fara crutare de personajele interpretate de femei, insa fara acea incrancenare brutala specifica universului masculin, ci cu acea stare de gratie care defineste atat de fin universul principiului feminin. Pentru ca femeia este mai apropiata de taina lumii, de ciclurile cosmice, de esenta lucrurilor. Sau, cum ne indeamna spectacolul, „sa ne imbracam in misterul lucrurilor de parca am fi spionii lui Dumnezeu”. Sau, cum ar fi spus Blaga, „Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim”.

Adierea inefabilului, a acelui transcendent care scapa cuvintelor si sensului, cunoasterii pluteste de multe ori pe scena de la Bulandra, asta fara ca spectacolul in nici un moment sa devina tezist, feminist sau retoric. Elementele arhetipale (apa, nisipul rosu purpuriu si aquamarine, pamantul) sunt gandite scenic in forma meandrelor intortocheate, dar in acelasi timp complementare ale sufletului. Nuantele modernitatii (fracurile masculine, infirmiera care puncteaza neputinta omeneasca in fata bolii si a neantului) contribuie la nota in acelasi timp postmoderna si atemporala a conditiei umane prezentate in spectacol.

Bun potentator al sensibilitatii actoricesti, Andrei Serban stimuleaza si in acest Lear la feminin creatiile excelentelor actritelor din distributie: Mariana Mihut (Lear), Ioana Pavelescu (Kent), Dana Dogaru (Gloucester), surprinzatoarea Ana Ioana Macaria (Edgar), Rodica Lazar (Goneril), Emilia Bebu (Reagan), Virginia Mirea (Edmund), Dorina Chiriac (bufonul) si foarte tanara si promitatoarea Cosmina Stratan in rolul angelicei Cordelia.