Recenzii — 03 - 12 - 2012
Mi-am luat “Doza mea de New York”

In dedicatia lasata pe volumul sau “Doza mea de New York” (Editura Tritonic), autorul Andy Lupu mi-a scris ca este o carte despre diferite arte si in special arta supravietuirii. Sa te muti si sa traiesti intr-un oras mare nu e simplu, iar cand orasul se numeste New York, iar tu esti venit dintr-o Romanie abia iesita din comunism, treburile se complica si mai tare.

“Povestea care urmeaza se petrece in Manhattan la sfarsitul anilor ’90, sfarsit de secol si de mileniu. Intr-un fel, sfarsitul unei lumi. Turnurile gemene erau in picioare. Masinile inca mai circulau prin Time Square. Pe placutele lor de inmatriculare inca mai era desenata Statuia Libertatii. Si chiar era multa libertate.” Asa isi incepe autorul povestea, in care pana la urma ideea de libertate este cea in jurul careia se construieste totul. Libertatea din Romania era alta cu libertatea din SUA. Cuvantul libertate insemna ceva pentru un om si cu totul altceva pentru un altul. Libertatea era bunul cel mai de pret al personajului principal atunci cand in jurul lui nu avea decat niste gratii in spatele carora astepta sa fie judecat pentru violenta domestica – o expresie atat de uzitata in SUA, dar atat de putin cunoscuta in Romania. Libertatea era ceea ce spera sa primeasca dupa ce i-a spus judecatorului povestea lui, aparandu-se singur, pentru ca avocatul lui nu stiuse sa-si compuna apararea decat lovind in cei din jur.

Andy Lupu ne spune o istorie pe de-a dreptul, poate nuantata si aranjata pe alocuri sau, cine stie, poate in intregime adevarata, despre experienta lui americana, despre cum el, ca roman, s-a straduit sa se integreze si sa devina una dintre rotitele perfect functionale din Marele Mar, sa-si gaseasca de lucru, sa iubeasca, sa traiasca asa cum in Romania nu fusese posibil. “Doza mea de New York” e o poveste scrisa fara fasoane, directa, ca si cum autorul ar sta la masa cu niste trabucuri si cateva sticle de vin rosu si le-ar impartasi prietenilor o serie de evenimente traite pe pielea lui.

Citind, parca esti cu adevarat in elicopterul cu care autorul a zburat peste Manhattan, intr-o cursa in care acalmia s-a amestecat cu teroarea, parca simti mirosul imbacsit al salii de detentie, in care isi astepta randul alaturi de alti autori de gainarii sa fie luat in primire de judecator, parca le auzi accentul femeilor care au trecut prin viata lui atunci cand ii pronuntau numele si parca il vezi in fata ochilor pe nimeni altul decat Gabriel Garcia Marquez, intalnit intr-o seara in casa unor cunostinte. Mi-a placut “Doza mea de New York” pentru franchete, concizie si apropierea de cititor, care n-are cum sa nu rezoneze cu ce se intampla in carte, chiar daca in viata lui n-a trait asa ceva.

Cartea se gaseste cu un click aici, la pret redus.





(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea





Te-ar putea interesa si...