Am mers pe 12 decembrie la avanpremiera filmului „Anna Karenina” in Cinema City din Sun Plaza cu gand ca o sa vad o adaptare clasica dupa romanul lui Tolstoi si nici n-a inceput bine filmul ca mi-am dat seama ca ma aflu in fata unui cu totul alt gen de reprezentare a cartii. Bizar, dar de o frumusete uluitoare, filmul lui Joe Wright spune altfel povestea tragica de iubire pe care o stim cu totii.

Filmul respecta actiunea din roman si o prezinta pe Anna Karenina, care duce o viata linistita in Sankt Petersburg alaturi de sotul ei, ministrul Karenin si de fiul lor, pana in ziua in care pleaca la Moscova pentru a o impaca pe cumnata ei cu fratele adulterin. In tren o cunoaste pe contesa Vronskaia, care e asteptata la Moscova de fiul ei, tanarul si atragatorul ofiter Vronski si uite asa toata linistea Annei se duce pe apa Sambetii si gandul ii ramane la ochii albastri ai contelui. Vronski nu e nici el nesimtitor la farmecele doamnei Karenina si se tine de capul ei pana reuseste s-o scoata din minti si din juramintele facute sotului la casatorie. Intr-o Rusie de secol XIX, legatura lor nu are nicio sansa, pentru ca o femeie divortata nu are dreptul nici sa se recasatoreasca si nici sa-si vada copiii, ca sa nu mai vorbim de faptul ca toata lumea o evita ca pe o ciumata, aducand-o in pragul nebuniei si in cele din urma al mortii.

Si cam asta e ceea ce ramane din roman, pentru ca viziunea regizorala este una deosebita, Joe Wright alegand o varianta teatrala de punere in scena a actiunilor. Personajele isi traiesc idilele, nefericirile, dilemele cu gesturi exagerate, cu declamari aproape, in pas cadentat si de multe ori vedem o scena de teatru, la propriu, pe care acestia se desfasoara, insotiti in permanenta de bucati muzicale reprezentative, care sa le zugraveasca bucuria, furia sau tristetea. Coloana sonora compusa de Dario Marianelli mi s-a parut zguduitor de frumoasa, iar scena dansului dintre Karenina si Vronsky este probabil una dintre cele mai emotionante din intregul film, muzica pornind de la un nivel de liniste si urcand dramatic spre finalul dansului care avea sa le schimbe pentru totdeauna vietile celor doi implicati in el.

Keira Knightley are o figura numai buna cand e vorba de intruchipat aristocrate sau pur si simplu tinere din alte vremuri (Georgiana in „The Duchess”, Elizabeth Swann in „Pirates of the Carribean”, Elizabeth Bennet in „Pride and Prejudice”), asa ca intra la fel de gratios si in pielea Annei Karenina, careia ii imprumuta o parte din gingasia si din sex-appeal-ul ei. Jude Law joaca un Karenin rece, scortos si fidel aparentelor, principiilor conjugale stravechi si regulilor de fier ale societatii, in timp ce Aaron Taylor-Johnson (Ben cel pasnic din „Savages„) face din Vronsky exact opusul lui Karenin, un barbat cald si senin, care are curaj sa spuna lucrurilor pe nume si sa se lase in voia pasiunii in ciuda regulilor scrise sau nescrise ale lumii in care isi duce viata.

„Anna Karenina” (drama, Marea Britanie, 2012), care a primit o nominalizare pentru Cea mai buna coloana sonora la Globurile de Aur care se vor decerna anul viitor, a intrat in weekendul abia incheiat si in cinematografele din Romania, distribuit de Ro Image.