Dupa ce l-am cunoscut prin intermediul romanului „Portretul unui barbat imatur” publicat de Editura Allfa, Luis Landero ne asteapta pe Strada Fictiunii cu un nou roman in care exploreaza psihologia masculina, de aceasta data pornind de la propria biografie: “Chitaristul”.

Nascut in Spania, in 1948, Luis Landero a debutat in 1989 cu romanul “Juegos de la edad tardia” foarte bine primit atat de cititori, cat si de critici, si rasplatit cu numeroase premii. Debutul de succes, dar si cartile care i-au urmat, ultima – “Absolucion” – fiind publicata in 2012, i-au confirmat statutul de mare scriitor spaniol contemporan. Insa, desi literatura a fost calea pe care urmat-o constant, incepand cu studiile de literatura spaniola si continuand cu activitatea de profesor si scriitor, dificultatile financiare din tinerete l-au determinat sa isi castige existenta prin activitati suplimentare, in special ca profesor de chitara clasica. Aceasta perioada si-a gasit ecouri si in opera sa, Landero valorificand in romanul “Chitaristul” (“El guitarrista”, 2002), elemente ale vietii de muzician traita de el in adolescenta.

Personajul sau, Emilio, este un tanar care isi petrece ziua lucrand ca ucenic intr-un atelier mecanic pentru a se putea intretine, iar dupa program urmeaza cursurile unei scoli cu program seral. Fara sa aiba mari asteptari de la viata, el isi continua existenta banala dormind pe jumatate si traind pe jumatate. Rutina ii este insa tulburata de aparitia surprinzatoare a varului sau Raimundo. Intors recent de la Paris unde devenise chitarist de flamenco, acesta il trezeste pe Emilio din starea de lancezeala, deschizandu-i noi orizonturi artistice si nu numai. Astfel, fiind hotarat sa scape de scoala si, totodata, de atelierul unde munceste, tanarul incepe sa ia lectii de chitara de la varul sau.

Furat de mirajul vietii boeme de artist descrisa de Raimundo, Emilio are acum noi scopuri in viata: sa devina chitarist, sa calatoreasca prin lume si sa se bucure de faima. Desigur, odata cu sperantele unei noi vieti plina de satisfactii, adolescentul are parte si de primele dezamagiri adevarate. Prin intermediul chitarei o cunoaste pe Adriana, tanara sotie a patronului sau, o femeie fatala in ale carei capcane cade inevitabil. Totusi, problemele sentimentale nu-l impiedica sa viseze in continuare la cariera de artist, ci il motiveaza sa mearga mai departe si sa se pregateasca pentru succesul care il asteapta poate la Paris, cochetand in acelasi timp si cu ideea de a deveni scriitor.

Pornind de la amintirea unei adolescente plina de griji, in “Chitaristul”, scriitorul spaniol imprima inca de la inceputul lecturii o tenta autobiografica prin textul conceput la persoana I, ca o confesiune, in care elementele de biografie se impletesc cu cele de analiza a comportamentului masculin intr-o naratiune care se impune prin forta sugestiilor. Reusind sa contureze portetul psihologic al adolescentului care oscileaza intre sperante si dezamagiri, Luis Landero ne aminteste de marii clasici ai literaturii universale, asigurandu-si totodata un loc printre acestia. Daca vreti sa va convingeti, gasiti cartea aici.