Inapoi in anii ’80, Strada Fictiunii se intersecteaza cu strazile Berlinului de unde ni se dezvaluie o periculoasa poveste de iubire si devotament creionata de Katja Lange-Müller in cartea sa “Oi infuriate”. Adepta a stilului concis, scriitoarea de origine germana, ne propune un roman scurt, dar foarte concentrat, a carui actiune se petrece pe scena in continua schimbare a Berlinului anilor ‘80.

Lansat in 2007, “Oi infuriate” (“Bose Schafe”) aduce in fata cititorilor un tablou straniu al devotamentului din iubire. Impingand ideea sacrificiului dincolo de limitele fizice, Katja Lange-Muller da viata unei ciudate povesti de dragoste pe care psihologii ar putea-o incadra in sfera “iubirii pentru calau”.

Narator si personaj principal, Soja s-a nascut in Republica Democrata Germana. Refugiata apoi in Berlinul de Vest, ea isi traieste tineretea zbuciumata condimentand-o cu aventuri de-o noapte, betii, certuri cu parintii si probleme cu politia. Insa riscurile din viata ei par neinsemnate pe langa ceea ce urmeaza sa i se intample. Pericolul se accentueaza cand il cunoaste pe misteriosul si cuceritorul Harry. Fara sa depuna mari eforturi, barbatul devine centrul universului Sojei, prinzand-o in plasa dependentelor de tot felul si zdruncinandu-i definitiv existenta.

Chiar si cand descopera adevarata fata a celui de care s-a indragostit, Soja continua sa il sustina si sa il acopere. Impreuna cu ea, descoperim ca Harry este infractor, dependent de droguri, bolnav de hepatita si infectat cu HIV. Toate astea nu o impiedica sa faca orice pentru a-i fi alaturi, chiar daca fiecare dintre ele ii pune viata in pericol si ii provoaca sentimente contradictorii. Devotamentul Sojei fata de acest junkie nu dispare nici cand iubirea pentru el moare. Insa, in ciuda eforturilor pe care le depune pentru a-l mentine la suprafata, Soja asista neputincioasa la declinul lui Harry. Aflat intr-o stare ireversibila de degradare fizica si psihica, acesta nu mai poate evita deznodamantul previzibil plasmuit de autoare.

Scris la persoana a doua, din perspectiva Sojei, intregul roman este o scrisoare tarzie catre Harry, omagiu si repros inversunat in acelasi timp. Rezultatul frustrarilor acumulate din cauza lui, manifestul Sojei este incarcat totodata de nostalgie dupa o perioada plina de experiente pentru care “pana si-o oaie s-ar infuria”.

Cartea Katjei Lange-Müller poate fi gasita aici.