Colectia Princeps a Editurii Herald cuprinde, incepand cu finalul anului trecut, si volumul “Poeme persane”, in traducerea direct din persana a lui Otto Starck, volum amplu in care se regasesc o serie de poeme apartinand autorilor Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Sabestari si Hafez.

Dedicata pasionatilor de poezie in general sau celor care apreciaza in mod deosebit poezia orientala, dar nu doar lor, cartea contine ce e mai bun din poezia persana, un Omar Khayyam sau un Saadi fiind poate ceva mai cunoscuti in spatiul romanesc chiar si de catre cei care nu s-au intalnit cu literatura persana decat in mica masura, pe bancile scolii – asa cum mi s-a intamplat mie. Si daca pe cei doi mi-i amintesc de cand ii studiam la orele de Literatura universala in liceu, pe restul i-am descoperit mai in amanunt abia acum, odata cu lectura cartii editata de Herald.

Temele pe care autorii inclusi in acest volum le abordeaza in poemele lor sunt dintre cele mai diverse, de la iubirea fata de Dumnezeu si slava ridicata acestuia, pana la iubiri mai pamantesti si consideratii despre intelepciune, demnitate, sacrificiu, dreptate, saracie, deznadejde sau zadarnicie: „Din tot ce e – te-alegi doar c-o poveste./ Si tot ce e – dispare fara veste,/ Inchipuie-ti atunci ca tot ce este – nu-i,/Si tot ce nu-i in asta lume – este.” (Omar Khayyam)

Pe langa versuri, pentru fiecare autor in parte sunt rezervate cateva pagini in care aflam detalii nu doar despre scrierile respectivului, ci si despre viata acestuia, cum a trait, ce relatii avea cu cei din jur sau ce legende circulau pe seama lui. De exemplu, lui Baba Taher i se spunea Despuiatul pentru ca, deoarece nu reusea sa inteleaga subtilitatile problemelor religioase predate la o scoala araba, si-a scos hainele si s-a aruncat in apa rece intr-o iarna – iar de a doua zi lucrurile au devenit foarte clare in mintea lui. 🙂