SF-urile nu sunt tocmai „my cup of tea” cand vine vorba de literatura, dar nici nu le resping, mai ales ca am avut si cateva surprize placute din partea acestui gen de-a lungul timpului. Asa ca n-am avut nimic impotriva sa citesc colectia de povestiri semnate de Danut Ungureanu, adunate sub titlul „Marilyn Monroe pe o curba inchisa” si aparute in volum la Editura Tritonic.

Cele 10 povestiri SF ale scriitorului si jurnalistului Danut Ungureanu ne propun o serie de lumi ale viitorului sau ale altor spatii temporale in care societatile arata total diferit de cele actuale – sau, dimpotriva, dureros de asemanator – si in care oamenii seamana foarte putin cu cei pe care ii stim in prezent din punct de vedere al felului in care traiesc sau al felului in care se percep unii pe altii.

Violenta, umor si elemente fantastice se imbina in povestirile autorului pentru a construi lumi ciudate, infioratoare, dar fascinante in esenta, in care fiinte umane si mai putin umane se perinda libere sau (cel mai adesea) in lanturi vizibile sau invizibile, controlate si indoctrinate de forte pe care uneori nici nu le vad si nici nu le inteleg foarte bine.

In ceea ce ma priveste, cel mai mult mi-a placut chiar prima poveste, „Zbor de pe Muntele Linistit”, in care un Paris imaginat ca o planeta de marime mijlocie descoperita in urma explorarii spatiului este locul in care viata inseamna arta. Planeta Paris este locul in care s-au adunat toti artistii, fie ei pictori, sculptori, muzicieni sau poeti si care creeaza „la fiecare minut o capodopera”. In acest decor, Rodin are un vis care nu-i da pace si, cu toate ca Picasso, Michelangelo si Skahespeare se cam indoiesc de faptul ca pe amicul lor l-a lovit cu adevarat inspiratia, acesta reuseste sa-si sculpteze visul cu mare truda, insa, odata realizat, ca orice vis… isi ia zborul. 🙂