Una dintre aparitiile finalului de an 2012 de la Meteor Press o aduce in atentia cititorilor romani pe Liudmila Petrusevskaia. Jurnalist, scriitor, dramaturg, artist plastic si, mai nou, cantareata, rusoaica isi prezinta biografia sub forma unei povesti complicate, pornind de la copilaria saraca in Rusia stalinista, cand ea era “Fetita de la METROPOL”.

Liudmila Stefanovna Petrusevskaia (n. 1938, Moscova) este o legenda vie, fiind considerata cea mai proeminenta personalitate literara contemporana a Rusiei. De-a lungul carierei sale a acumulat o colectie impresionanta de premii literare atat in tara natala, cat si dincolo de granitele acesteia, unde a fost mereu vazuta ca “ultimul mare disident rus”. Insa pana sa ajunga aici viata Liudmilei nu a fost deloc usoara, fiind nevoita permanent sa se lupte atat cu sistemul sovietic, cat si cu criticii, si schimband periodic traseul artistic pe care se afla. Dupa incercarea de a deveni jurnalist si piedicile impuse de cenzura, ea parea a-si fi gasit in sfarsit calea: dramaturgia. Dar nu s-a oprit, continuand cu scrierea de literatura postmodernista si deviind apoi spre artele vizuale. Fire excentrica, mereu nevoita sa lupte pentru propriile drepturi, Petrusevskaia a luat decizia de a schimba inca o data cursul carierei artistice, dedicandu-se primei ei iubiri: muzica. Astfel, in prezent ea este cantareata de cabaret, socand criticii cu aceasta ultima transformare.

Totusi, inainte de a trece prin aceste metamorfoze, Liudmila Petrusevskaia a fost un copil ca oricare altul, luptandu-se pentru supravietuire in conditiile oferite de regimul sovietic si post-sovietic. Inceputurile vietii ei sunt transpuse in romanul autobiografic intitulat “Fetita de la METROPOL. Intamplari din viata mea.” Autobiografia Liudmilei este o istorisire haotica, plina de intoarceri in timp si reveniri. Dedublandu-se in “eu” si “fetita de la Metropol”, scriitoarea de origine rusa prezinta traseul initiatic de la copilaria saraca, marcata de razboi, la cariera complexa, intr-o descriere alambicata si foarte concentrata in informatii. Fetita subnutrita, a carei singura distractie era colindarea holurilor hotelului Metropol, evacuata apoi din Moscova alaturi de mama sa, cu un bunic bolsevic, cu membrii familiei arestati si executati, urmarita de KGB, vaduva tanara cu doi copii, Liudmila Petrusevskaia a gasit mereu forta de a merge mai departe. Nici piedicile intalnite in calea punerii in scena a pieselor scrise de ea nu au dezarmat-o. Ea a luptat in continuare cu sistemul vicios pana cand a reusit sa obtina recunoasterea valorii scrierilor ei.

In timp ce copilaria e descrisa haotic, parca in incercarea de a asterne pe hartie toate gandurile ce-i revin in minte asa cum vin, maturitatea e descrisa intr-un stil fluid, modificarile din cariera parand naturale. Abundenta in detalii, cartea nu este usor de parcurs de catre cititor, insa complexitatea nu-i stirbeste din farmec. Avand in vedere ca este o autobiografie, e incarcata de personaje, evenimente si rasturnari de situatie, ca insasi viata scriitoarei. Si pentru ca niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare, Liudmila Petrusevskaia sfideaza din nou gurile rele renuntand la cariera literara si la renumele de “ultim mare scriitor al Rusiei” si transformandu-se, la cei peste 70 de ani, in “Edith Piaf a Rusiei”.

Autobiografia Liudmilei Petrusevskaia este disponibila aici.