Colectia “Iubiri de altadata” lansata de Editura All s-a imbogatit cu inca o “Poveste de dragoste”. Scrisa de evreul rus Salom Alehem, cartea reda povestea de iubire imposibila dintre Stempeniu, un lautar vestit, si frumoasa Rohele, in rama unei satire la adresa societatii din care provin.

Sholem Rabinovich sau Solom Nahumovici Rabinovici s-a nascut in 1859 intr-o comunitate evreiasca de pe actualul teritoriu al Ucrainei. Presat de antisemitismul rus foarte accentuat in acea perioada, la inceputul secolului al XX-lea el a decis sa emigreze. Dupa numeroase opriri prin tari din Europa – printre care si Elvetia, unde a fost nevoit sa-si lase familia – in cele din urma a ajuns in Statele Unite ale Americii, ramanand acolo pana la sfarsitul vietii, in 1916. Cunoscut sub pseudonimul Salom Alehem (tradus prin “Pace voua”), el a fost publicist, scriitor si dramaturg, fiind considerat un clasic al literaturii ruse de limba idis si un precursor al modernismului. Scrierile lui au fost remarcate chiar si la Hollywood, scenariul filmului de Oscar “Scripcarul de pe acoperis/Fiddler on the Roof”(1971) reprezentand un ecou al acestora.

Publicata pentru prima data in 1888 sub titlul original “Stempeniu. Roman evreiesc” (“Stempenyu, a yudisher roman”), “Poveste de dragoste” este, desigur, un roman de dragoste, dar si un bun pretext pentru zugravirea moravurilor comunitatilor evreisti din tinutul rusesc. Accentuand caracterul realist al scrierii, autorul se foloseste de firul povestirii pentru a contura tipologii de personaje, zugravind portretele cu ironie fina. Totodata, cartea este o sursa de informatii despre traditii si obiceiuri, remarcandu-se prin abundenta detaliilor despre ritualul nuntii evreiesti.

Cuceritorul Stempeniu este un lautar vestit in oraselul lui ucrainean si nu mai pridideste cu cantatul pe la nunti. Intr-o asemenea imprejurare o cunoaste pe frumoasa Rohele, cea care ii fura inima si pe care incearca sa o cucereasca cu muzica lui. Faptul ca amandoi sunt casatoriti nu pare a impiedica naiva idila care se infiripa intre ei. Totusi, desi este o sotie neglijata, moralitatea Rohelei nu o lasa sa mearga pana la capat in povestea cu Stempeniu. In ciuda eforturilor acestuia, care nu se sfieste de existenta lui Friedl, sotia lui parvenita si avara, Rohele nu cedeaza. Prin raportarea lor la Stempeniu si prin atitudinea lor, cele doua femei se situeaza in antiteza, Salom Alehem reusind sa le contureze trasaturile esentiale din doar cateva tuse.

Desi are putin peste o suta de pagini si un fir epic aparent facil, povestea lui Salom Alehem atrage prin puterea sugestiei, prin abilitatea de a evidentia trasaturile personajelor si ale comunitatii in care acestea traiesc. Iar abilitatea de a condimenta povestea cu ironie fina il transforma pe autor intr-un fel de “Nenea Iancu” al literaturii evreiesti.

Cartea se gaseste aici.