Cea de-a doua editie a Festivalului International de Film CINEPOLITICA si-a premiat castigatorii duminica seara, pe 7 aprilie, la Cinema Studio din Capitala. Trofeul Cinepolitica i-a revenit filmului „Rock the Casbah”, cel mai bun film politic a fost desemnat „Lagarul 14: Zona de control total/Camp 14: Total Control Zone”, iar mentiunea speciala a mers la documentarul „Cerberii/The Gatekeepers”.

Chiar daca nu au fost premiate, filmele din penultima zi de festival au facut o impresie buna asupra noastra. Penultima zi a celei de-a doua editii a Festivalului Cinepolitica a avut in program doua filme cu o tematica (razboiul sau lupta contra dictaturii, vazute prin ochii de copil) si un stil vizual destul de asemanatoare: pictural, de un estetism rafinat si deseori ludic, insa puternice la nivel dramaturgic si narativ. In plus, ambele filme au numeroase premii si selectii internationale in prestigioase festivaluri, in 2012.

Filmul care a deschis seara de sambata ii apartine argentinianului Beijamin Avila. „Copilarie clandestina” nareaza povestea autobiografica a unii baiat de 12 ani, Juan, care se ascunde, dupa ani buni de exil, alaturi de parintii si unchiul sau, luptatori devotati contra juntei militare, este nevoit sa recurga la o dubla identitate, ca Ernesto. La propriu, jocul de-a copilaria, de-a tandretea si germenii primei iubiri se spulbera, ca imaginile de roman grafic care inghit simbolic ultimele clipe de inocenta si vis ale lui Juan/Ernesto. Perspectiva lucida si interpretarea prin prisma constiintei adulte sunt înlocuite in film de privirea sensibila si ludica a lui Juan, care la nivelul sau de a traspune realitati devastatoare in realitate, transforma moartea, de exemplu, in mizanscene onirice, expresive ale acesteia, cum este superba scena suprarealista a mortii tatalui (copiii si profesorul lui Juan interpreteaza vesele melodii de tabara in jurul catafalcului tatalui, al carui cap domina ecranul televizorului, care reia ecranul televizorului din realitate, de unde baiatul a aflat cu brutalitate vestea mortii).

Conceput ca un basm gotic postmodernist si extrem de realist in acelasi timp, „Lore”, filmul regizat de Cate Shortland, descrie Odiseea adolescentei Lore (Saskia Rosendhal) si a celor patru frati mai mici ai sai ratacind prin padurile si satele devastate ale Germaniei pe finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care lupta sa ajunga teferi la serena casa a bunicii lor. Copiii unor nazisti convinsi din suita lui Hitler, care sunt nevoiti sa ii paraseasca in momentul caderii Fuhrer-ului, Lore si fratii sai trebuie sa invete sa supravietuiasca intr-o lume ostila si sa isi redefineasca propriile valori o data cu voiajul initiatic a carui miza este supravietuirea, insa si relativitatea principiilor acceptate si promovate de societate, in fata amenintarilor potential fatale la adresa vietii. Pe langa necesitatea de a reconsidera rolul si sensul actiunilor parintilor sai, Lore se confrunta si cu identitatea misterioasa a unui strain, Thomas, fara de ajutorul caruia nu ar reusi sa ajunga la destinatie.

Poezia misterioasa si elaborata (fara a fi pretioasa) a filmului regizoarei din Australia, izvorata dintr-o senzuala imagine poetica si rafinata stilistica erotic-feminina, este dublata de simtul spatiului si al fluiditatii acestuia. O artista a vizualului (alterari neasteptate de muzica si tacere, scene filmate in ralenti sau dimpotriva, intr-un ritm accelerat, miscari surprinzatoare ale camerei, incadrataturi indraznete etc.), Cate Shorland se dovedeste o stilista desavarsita a cinema-ului contemporan, dublata de o excelenta povestitoare, al carei fler dramatic si intuitie conduc tinerii actori spre bijuterii actoricesti si spre o tensiune empatica a spectatorului. Alaturi de directorul de imagine Adam Arkapaw, creatorul unei imagini picturale, dominata de tonuri de albastru si verde, Cate Shortland reuseste o perspectiva proaspata si profunda asupra nazismului, prin optica nepervertita, dar maturizandu-se si aprofundandu-se in confruntarea cu realitatea, a copilului.

Foto: Cinepolitca – Ionut Dobre