Realizat dupa romanul scris de Jean Hanff Korelitz, filmul „Admission/Admis pe pile” in regia lui Paul Weitz, laureat al Academiei de Film Americane, a intrat pe 12 aprilie si in cinematografele din Romania. Cu Tina Fey si Paul Rudd in rolurile principale, comedia distribuita la noi de Ro Image pune reflectoarele pe procesul de admitere la Princeton, una dintre cele mai prestigioase universitati ale lumii.

Mi-era greu sa ma gandesc la Tina Fey in afara serialului „30 Rock” pe care l-am urmarit de la primul pana la ultimul episod si la fel de greu mi-era sa mi-l inchipui pe Paul Rudd intr-un rol mai serios decat cele in care isi face veacul de felul lui, dar imposibilul s-a produs: in „Admission”, cei doi fac o echipa foarte buna, amuzanta, nici triviala si nici pe departe seaca.

Ea, Portia Nathan, este cea care la munca, de vreo 16 ani, citeste si selecteaza dosarele depuse de elevii care vor sa devina studenti la Princeton, iar acasa isi imparte timpul cu neinteresantul profesor de engleza de la aceeasi institutie academica. Cu alte cuvinte, are un job insipid si o relatie de cuplu pe moarte, insa ea are impresia ca totul e exact asa cum trebuie sa fie. El, John Pressman, este initiatorul si directorul unei scoli alternative, care nu se aliniaza la principiile tepene ale altor licee, calatoreste mult si este tatal unui pusti negru, adoptat din Uganda. Fiul sau nu isi doreste decat sa aiba si el, ca toata lumea, un tata plictisitor, care sa se stabileasca intr-un loc si sa nu se mai plimbe pe toata planeta incercand sa salveze omenirea, insa lui John nu-i sta gandul decat la urmatoarea plecare.

Dar cand Portia si John se intalnesc pentru ca el insista ca are la scoala un elev demn de Princeton (care, de altfel, ar putea fi chiar fiul pe care Portia l-a nascut in facultate si apoi l-a dat spre adoptie), vietile lor se rup in bucati de puzzle si se imprastie in vant. Ea e parasita de partener, afla lucruri noi despre mama ei si incepe sa se indoiasca de regulile clare pe care orice ofiter de admiteri le respecta (si incearca sa le ocoleasca, ca doar nu degeaba se numeste filmul „Admis pe pile”), iar el descopera ca poate sa iubeasca pe cineva mai mult de o noapte si incepe sa se indoiasca de utilitatea calatoriilor sale prin lume. Si uite asa, dupa lupte si chinuri, piesele imprastiate incep sa se adune si sa se lipeasca la loc, insa forma finala arata altfel decat oricare dintre cei doi s-ar fi asteptat.

„Admission” este nu neaparat un film despre tinerii americani care dupa liceu incearca sa gaseasca o varianta cat mai buna de continuare a studiilor, ci mai mult despre ideea de a fi tu insuti, de a fi original si de a-ti urma visele, de a renunta la prejudecati si la regulile stricte care mai mult strica decat fac bine, de a te accepta cu toate calitatile si defectele tale, de a avea puterea sa lasi in urma un trecut care nu te mai avantajeaza si curajul de a-ti construi un viitor care sa ti se potriveasca.