Scriitor, scenarist si jurnalist argentinian, Marcelo Figueras intra pe Strada Fictiunii in Turul Contemporan, cu volumul „Kamceatka”, publicat prima data in 2003 si ajuns la Editura Allfa in 2013. Roman de succes, „Kamceatka” a fost si ecranizat, reprezentand Argentina in competitia Oscarurilor la categoria Cel mai bun film strain.

„Kamceatka” nu este ceea ce ar putea parea la o prima vedere si anume un roman de calatorii. Pe langa titlul cartii, care este numele unei peninsule in estul Rusiei, coperta, imaginand o apa albastra plina de corabii si o limba de pamant, duce si ea cu gandul la expeditii aventuroase pe mare. Insa Marcelo Figueras a gandit „Kamceatka” drept un roman al calatoriilor interioare si al analizei lumii adultilor, pe care le face un copil de zece ani in incercarea de a intelege realitatea sociala si politica pe care parintii incearca sa o ambaleze intr-o poleiala atragatoare.

Argentinianul isi plaseaza actiunea romanului in tara sa natala, zguduita de-a lungul timpului de lupte politice, oprindu-se in anii ’70, in perioada opresiva a ceea ce s-a numit „The Dirty War”. Parte a unei familii alcatuite dintr-un avocat si o profesoara de fizica la universitate, Harry incearca sa inteleaga de ce intr-o buna zi parintii ii duc pe el si fratele sau zis „Piticul” sa locuiasca la tara. Rupt de Buenos Aires, de scoala si de prieteni, Harry isi ia numele iluzionistului Houdini in momentul in care parintii stabilesc ca toata familia lor sa-si ia alte nume decat cele de pana atunci.

Parasindu-si vechile identitati pentru a li se pierde urma si a nu fi gasiti de autoritatile aservite politic, care practicau epurari in masa, cei patru isi schimba vietile complet: telefonul din casa urata de la tara nu mai poate fi folosit decat de catre adulti, baietii sunt inscrisi la o scoala religioasa si au interdictia de a lua legatura cu fostii lor colegi, parintii isi parasesc locurile de munca si incearca sa supravietuiasca departe de lumea periculoasa a orasului, apropiindu-se de bunicii instrainati. „Kamceatka” inseamna nu doar locul indepartat de pe harta jocului de cucerire pe care Harry il joaca mereu cu tatal sau, care il invinge de fiecare data construindu-si strategia din Kamceatka, ci ar putea fi si locul in care familia se afla in prezent si din care isi construieste si ea, in fiecare zi, rezistenta in fata unei lumi potrivnice.

Dramele interioare ale parintilor nu sunt expuse in toata splendoarea lor, insa Harry le percepe anxietatile, urmarindu-le miscarile, prinzand franturi de conversatii si analizandu-le cu mintea lui de copil actiunile care par de neinteles. Straduindu-se sa vada in mintea adultilor si facand tot posibilul sa-i protejeze atat pe ei cat si pe Pitic, Harry reuseste totusi sa isi pastreze si capacitatea de a se bucura de jocurile copilariei si de a spera in mai bine.

De altfel, cartea e scrisa sub forma unei zile de scoala, cu capitole purtand nume gen „Prima ora: Bilogia”, „Recreatie” sau „A treia ora: Limbajul”, pastrand pe toata linia o atmosfera care aminteste de filmul „La vita e bella”, in care, in ciuda prezentului tragic, un tata zideste din nimic o viata de poveste pentru a-si proteja fiul de realitatea crunta.

Mai multe detalii despre „Kamceatka” lui Marcelo Figueras pot fi gasite AICI, unde aveti ocazia sa cititi si cateva pagini.