Mai intai a fost trailerul, care mi-a atras atentia acum cateva luni. Apoi, a venit cartea primita intr-o seara de vineri La un ceai si tot acolo m-am „luptat” pentru o invitatie dubla la filmul omonim. Cum care film? „Marele Gatsby/The Great Gatsby” (drama, romance/Australia, SUA/2013), in regia lui Baz Luhrmann, cu Leonardo DiCaprio in rolul principal.

Fara sa citesc cronicile de specialitate despre acest film, am auzit ca ar fi dat de pamant cu el. C-o fi asa sau nu, in ceea ce ma priveste, n-am ce sa-i reprosez lui Baz Luhrmann: in afara de contextul in care a plasat toata actiunea, omul a respectat cartea intocmai si a realizat un film frumos, cu actori buni, cu o actiune care creste in intensitate, cu drama, cu un umor subtil, cu imagini de vis si cu o coloana sonora captivanta („Love Is Blindness”, in interpretarea lui Jack White, „Young and Beautiful” – Lana del Rey etc). A pastrat tot, de la atmosfera statica si superficiala de inceput (exact asa mi s-a parut si cartea in primele pagini), trecand prin incalzirea grabita a actiunii si pana la globul stralucitor care se formeaza spre final. „Marele Gatsby”-filmul, precum cartea, seamana la inceput cu o fasie de pamant strabatuta de mai multe fire de apa, aparent fara legatura, dar care, pe masura ce inaintezi de-a lungul lor, iti dai seama ca se strang tot mai aproape unul de altul si ca de fapt sunt afluenti care converg si se varsa in acelasi fluviu.

Povestea are loc in 1922 – perioada a jazz-ului, contrabandei si bauturii in valuri -, cand Nick Carraway (Tobey Maguire), veteran al Primului Razboi Mondial si actual agent de bursa, isi inchiriaza o casuta in Long Island, plasata fix intre vilele somptuoase ale unor milionari. Unul dintre vecinii sai este nimeni altul decat Jay Gatsby (Leonardo DiCaprio), personaj misterios despre care nimeni nu stie nimic sigur, insa toata lumea isi da cu parerea, scornind povesti dintre cele mai bizare.

Dupa ce fac cunostinta la una dintre petrecerile decadente organizate in casoiul lui Gatsby, in care se aduna jumatate din New York, cei doi vecini isi petrec tot mai mult timp impreuna, Nick ajungand practic confesorul lui Gatsby si afland tot adevarul despre el: in ce familie s-a nascut, cum a crescut, cum si-a dus viata pana in prezent si… pe cine a iubit. Intamplator sau nu, iubirea vietii lui Gatsby este chiar verisoara lui Nick, instarita, superficiala si delicata Daisy (Carey Mulligan), casatorita in prezent cu posomoratul Tom Buchanan (care, la randul sau, are o amanta pe care o ascunde atat de bine incat stie toata lumea de ea).

Mutarea lui Gatsby la doi pasi de resedinta Buchanan, reluarea contactului cu iubita din tinerete si dezvaluirea unor adevaruri dureroase dau peste cap vietile tuturor atat de tare incat lucrurile nu au cum sa se sfarseasca altfel decat in lacrimi, sange si moarte. Trecutul nu poate fi retrait, asa cum e convins Gatsby, lucrurile nu mai pot fi niciodata ca pe vremuri si, oricat de mult ar dori un om sa-si depaseasca pe deplin conditia umila, oricate eforturi ar face pentru a creste in ochii cuiva si oricat de mult ar iubi pe cineva, nu depinde numai de el sa atinga fericirea. Puterea iluziei poate fi uriasa si se poate constitui intr-o forta motrice, dar soarta majoritatii iluziilor este sa se sparga in mii de bucati si asa se intampla si cu a lui Gatsby. Visele lui care o cuprind pe Daisy sunt induiosatoare si felul in care se spulbera de-a dreptul sfasietor, iar Leonardo DiCaprio intruchipeaza perfect speranta, indarjirea, perseverenta, temerea, bucuria si disperarea lui Gatsby.

Nu cred ca pelicula pierde ceva din farmecul cartii lui F. Scott Fitzgerald, dimpotriva, o face foarte vizuala, iar utilizarea 3D-ului da un plus de atractie vizionarii. Filmul este distribuit in Romania de MediaPro Distribution si mai jos aveti unul dintre trailere – cel mai de impact, zic eu. 🙂