Pentru ca sunt un om care apreciaza un trailer bun, de fiecare data cand vad unul ma gandesc ca si filmul va fi la fel. Uneori sunt dezamagita, alteori nu, iar „After Earth/1000 Post Terra”, regizat de M. Night Shyamalan si distribuit de InterCom Film, mi se pare ca nu si-a inselat deloc trailerul. Este un film nici prea-prea, nici foarte-foarte, de relaxare, dar nu i-as da chiar patru stele si jumatate din zece cum este cotat pe imdb. Poate vreo cinci si jumatate. 🙂

Will Smith, cel care a conceput aceasta poveste si care este si unul dintre personajele principale ale peliculei (generalul Cypher Raige), a gandit toata treaba in ideea ca filmul va da un impuls carierei fiului sau, Jaden Smith, care apare si el in rol principal, ca fiu al militarului. Pustiul a mai aparut alaturi de celebrul sau tata in „The Pursuit of Happyness”, insa pe atunci era mult mai mic si rolul sau a fost mult mai sters. In „After Earth” ar fi trebuit sa fie vioara intai, drept pentru care batranul Will nici nu s-a fortat prea tare cu propria prestatie, tocmai pentru a nu-l eclipsa pe tanarul de nici 15 ani. Insa Jaden nu mi se pare ca ar avea nici pe departe talentul tatalui, e un actor mediocru, care poate cu mai mult antrenament si odata cu inaintarea in varsta, ar putea ajunge un actor decent. Insa sclipirea ii lipseste cu desavarsire.

Povestea din „After Earth” curge previzibil, ceea ce nu face insa neplacuta calatoria spre final, mai ales ca imaginile sunt fabuloase. Dupa ce a avut grija sa distruga Pamantul, omenirea s-a mutat pe planeta Nova Prime, unde a dat peste niste monstri oribili numiti Ursa, care nu vedeau oamenii, dar ii simteau dupa miros. Mai precis, le simteau frica. Insa trupe de ofiteri „fantoma” (militari antrenati sa nu se teama) le fac de petrecanie aratarilor, printre ei remarcandu-se prim-comandantul Cypher Raige. Cypher are in spate o tragedie din familie, drept pentru care in prezent nu e prea apropiat nici de sotie si nici de fiul lor. Insa o calatorie interplanetara care incepe banal, in care il ia si pe fiul sau Kitai, schimba la 180 de grade viata generalului. Odata cu defectarea navei in care calatoreau, in urma impactului cu o furtuna de meteoriti, nava e in pericol de prabusire si aterizarea fortata se face pe o planeta aflata in carantina, pe care nimeni n-a mai calcat de 1000 de ani: Pamantul.

Odata cu prabusirea, unicii supravietuitori sunt Kitai si Cypher, iar singurul semnalizator de urgenta zace undeva la coada navei, desprinsa si cazuta la 100 de km de locul in care se afla ei. Cum Cypher are ambele picioare rupte, fricosul si fragilul Kitai trebuie sa porneasca spre recuperarea semnalizatorului, intr-o calatorie care il va trece prin chinurile iadului, asa cum ii sta bine oricarui erou si in urma careia va decide ca munca de teren nu e de el si ca mai bine se alatura mamei lui in munca la departamentul de turbine. 🙂

Desi, cum spuneam, Jaden Smith nu are mari talente actoricesti, Will nu si le-a lasat acasa de tot pe ale lui si a facut din Cypher un tip extrem de bine pregatit profesional, sobru, cu o minte clara si indreptata catre solutii, incercand pas cu pas sa-i insufle si fiului sau curaj si determinare, si spunandu-i la un moment dat un lucru foarte frumos: „Pericolul e real. Frica e o alegere”. Gheata din sufletul lui Cypher se topeste spre final, asa cum impune orice scenariu cu happy-end, si incepe sa il priveasca pe Kitai nu doar ca pe un cadet, ci, asa cum e normal, ca pe un fiu.