Pasionata de fenomenul zombi cum sunt, va dati seama ca abia asteptam sa intre in cinematografe „World War Z/Ziua Z: Apocalipsa”, mai ales dupa ce am aflat ca de fapt este realizat dupa o carte („Razboiul Z” de Max Brooks, aparuta si la noi la Editura Trei). Asa ca pe 20 iunie m-am prezentat cu nerabdare la vizionarea organizata de distribuitorii de la Ro Image, care au fost atat de amabili incat, pe langa invitatiile la film, ne-au dat si volumul respectiv, ca sa ne culturalizam corespunzator. 🙂

Cartea n-am apucat sa o citesc de aseara pana azi, insa filmul l-am vazut si nu m-a dezamagit deloc. Fiind scrisa de Max Brooks, care nu doar ca are gene bune ca fiu al actorilor Mel Brooks si Anne Bancroft, ci este el insusi scenarist si actor, este evident ca omul, in procesul creativ, a avut in minte reprezentarea cinematografica a cartii. Si avand ajutoare de nadejde in regizorul Marc Forster, in Brad Pitt, care a interpretat splendid rolul personajului principal si evident in tehnologiile zilelor noastre, capabile de efecte vizuale dintre cele mai deosebite, era clar ca „World War Z” se va concretiza intr-un film de calitate.

Gerry Lane, fost agent ONU, retras in sanul familiei alcatuite dintr-o sotie buna ca painea calda (Mireille Enos) si doua fete cucuiete, se vede nevoit sa se intoarca pe teren in momentul in care un virus se raspandeste fulgerator la nivel global, transformand oamenii in zombi si ducand orase intregi la ruina. Daca va ganditi ca o sa vedeti niste creaturi lesinate, tarandu-se pe strazi cu viteza melcului, lasati balta ideea, pentru ca aratarile din filmul lui Forster se deplaseaza cu o viteza demna de un ghepard, incat bietii oameni normali atacati n-au nicio sansa sa scape de muscaturile lor si de iminenta transformare. Cum Gerry al nostru e obisnuit cu armele si cu luptele corp la corp, nu-i va fi greu sa se scuture de rugina si sa se arunce in miezul nenorocirilor, avand in cap ideea ca in primul rand trebuie sa gaseasca un antidot pentru virus si in al doilea rand sa se intoarca la familia lui intreg si la fel de uman pe cum a plecat.

Brad Pitt imbatraneste ca vinul bun, zic eu, si rolul lui Gerry ii vine ca o manusa pentru aceasta perioada a vietii si carierei lui. Sot si tata dedicat familiei, personajul vrea sa refuze initial reponsabilitatea de a se angrena in lupta, insa fortat de imprejurari accepta sa se bage unde e pericolul mai mare. Plin de resurse si decis, Gerry nu e vreun erou-robot lipsit de sentimente, care isi face treaba mecanic, nu e vreun arogant, nu e perfectionistul pe care iti vine sa-l pocnesti. Dimpotriva, arata ca e si el om, il vezi cand sufera, il vezi cand ii e frica, il vezi cand isi aduna curajul pentru a face lucrul care trebuie facut.

Actiunea nu are puncte moarte, totul se tese firesc, alert si chiar nu-ti vine sa iesi din poveste, desi personal m-am speriat atat de tare la aparitia brusca a unui zombi fix in fata ochilor (3D-ul asta o sa-mi provoace un infarct intr-o buna zi) incat am tresarit violent si m-am infundat subit in scaun. Insa pe langa moarte, violenta si spaima de necunoscut, filmul contine si un umor deosebit (negru, uneori, dar tot umor), ca de exemplu la scena in care Gerry e inchis in depozitul cu virusi si la usa sta un zombi care se holbeaza la el si isi clantane dintii cu zgomot in repetate randuri, nerabdator sa-l manance pe Gerry la cina.

Din trailer nu stiu cu ce o sa ramaneti, eu una, cand l-am vazut prima data, nici macar nu mi-am dat seama ca e vorba despre un film cu zombi, dar macar va faceti o idee. 🙂 Premiera nationala, care coincide cu cea internationala, este chiar azi, deci daca sunteti in favoarea unei drame horror, va recomand cu incredere „Ziua Z: Apocalipsa”.