Rafinata, serena, inteligenta si calda, montarea „Cum va place?” a ansamblului Kote Marjanishvili State Drama Theatre si a regizorului georgian Levan Tsuladze, jucata intr-un spatiu ideal, Sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu, a fost unul dintre cele bune spectacole ale Festivalului International de Teatru de la Sibiu 2013.

De o discreta fascinatie invaluitoare, ca insasi nasterea spectacolului de teatru, „Cum va place?” a fost invitat anul trecut la Olimpiada de la Londra si la Festivalul Shakepeare, organizat de faimosul Shakespeare’s Globe din Londra, cu spectacole in 37 de limbi de pe intreg mapamondul.

Levan Tsuladze este un artist senzorial, un simbolist seren si al luminii, „lumina aceea-nsetata adanc de viata”, vorba poetului. Iubeste tonurile lejere, inocenta copilareasca, inventia ludica si viziunea apolinic-paradisiaca a iubirii. O lumina calda, filtrata, transparenta, de culoarea mierii, scalda deopotriva scena si sufletele personajelor. Printesa Rosalinda este o “frumoasa adormita” care rataceste apoape plutind printre siluetele colorate, vii, gregare ale pamantenilor, in vreme ce adora sa intervina, cu umor, poezie si ironie, ca un Peter Pan al padurii exilului tatalui sau, in destinele si iubirile profane ale semenilor sai.

Albele cearsafuri fluturande functionand ca markeri dramatici, ce impart fluid scenele, jocul cu marionetele, clopotele, clinchetele de clopotei sau xilofon, cantecele campestre si eterate ale iubirii renascentiste, costumele in tonuri pastelate, covoarele de frunze, toate acestea compun un spectacol viu si eterat, care te invaluie pe nesimtite, ca un parfum discret, carui consistenta se compune pe masura trecerii timpului si a impregnarii in profunzime a pielii. Ca in poemul lui Blaga, „Lumina”, personajele ratacite prin padurea initiatica descopera acea iubire primordiala, in care „o mare si-un vifor nebun de lumina/ o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, / o sete de lume si soare”.

Secondat de o trupa omogena valoric, care pune performantele individuale in slujba impresiei coerente si puternice de grup, regizorul Levan Tsuladze alege sa incalce deliberat, in repetate randuri, conventia teatrala, ba chiar o ironizeaza in stil Brechtian, in deplina concordanta cu tonul relaxat si amuzant al montarii.

Coerent cheii simboliste, Tsuladze insereaza, pe mica scena montata pe scena unde se desfasoara miezul piesei, si secvente de teatru in teatru (in care sufleurul joaca rolul celui care conduce trama din prim planul spectacolului, iar interpretul lui Orlando isi repeta versurile in fata publicului, la vedere) si machete care simbolizeaza la scara minora, ca intr-un vesel teatru de papusi, elementele decorului, si ne descopera astfel, intr-un senzorial si ludic teatru vivant, insusi sensul vietii in care „lumea intreaga e o scena”.

Foto: Sebastian Marcovici