Din 16 august, InterComFilm aduce pe marile ecrane din Romania drama SF de actiune „Elysium”, in regia lui Neill Blomkamp („District 9”), cu Matt Damon si Jodie Foster in rolurile principale. Pe statia orbitala Elysium, bogatii duc vieti ideale, fara boli si suferinte, in timp ce pe Pamant, defavorizatii traiesc in mizerie, muncesc pana la epuizare si viseaza sa ajunga si ei intr-o zi acolo sus.

“Ma preocupa foarte mult problema discrepantelor dintre tarile extrem de bogate si cele foarte sarace si modul in care acestea influenteaza fenomenul emigratiei la nivel mondial. Cred ca, daca vom continua pe drumul acesta, lumea va semana din ce in ce mai mult cu cea din Elysium.”, declara regizorul Neill Blomkamp despre filmul sau. Exact la acest lucru ma gandeam in timp ce urmaream pelicula in premiera, la invitatia InterComFilm, si anume ca povestea, desi situata in anul 2154 si catalogata drept SF in momentul de fata, are toate sansele sa nu mai fie deloc SF cat de curand. Distantele dintre vietile celor bogati si ale celor saraci sunt oricum cosmice, iar tendinta este de acccentuare a acestor distante, asa ca viziunea din „Elysium” nu pare deloc una imposibila.

Doamna secretar Delacourt – interpretata putin cam teatral dupa gustul meu de catre Jodie Foster, care de altfel imi pare o actrita dotata – are sarcina de a tine la distanta pamantenii care vor si ei o viata mai buna si incearca sa ajunga pe Elysium cu ajutorul unor navete care sunt distruse de fiecare data. Delacourt e o dura care nu accepta ca tot ce au realizat ea si alti favorizati ai destinului sa intre pe mainile amaratilor de pe Pamant, buni de exploatat si atat. Insa Max (Matt Damon), un tanar crescut cu afectiune de catre calugarite, dar obisnuit cu infractiunile, din cauza lipsurilor materiale, e de alta parere.

Avand in minte vorbele maicutei care s-a ocupat de el in copilarie, cum ca este nascut sa faca lucruri marete, Max nu rateaza sansa de a se transforma in eroul pe care toti pamantenii il asteptau. Max nu este insa genul de erou care traieste fericit pana la adanci batraneti, asa cum v-ati astepta, el este doar instrumentul de sacrificiu prin care pamantenii lui sa poata avea o viata la fel de buna cu a celor de pe Elysium. Din punctul lui de vedere, nevoile celor multi cantaresc mai mult decat nevoile unuia singur. Finalul mi s-a parut totusi nerealist, pentru ca, asa cum istoria omenirii ne-o demonstreaza, societatile in care toti sunt egali si au parte de acelasi tratament nu functioneaza decat pe hartie, in teorie.

„Elysium” nu este 3D, insa avem parte de efecte vizuale din plin, deci merita ca pentru acest film sa traiti experienta IMAX.