A venit vremea sa va recomandam inca unul dintre romanele exceptionale care si-au gasit loc pe incapatoarea si fascinanta Strada a Fictiunii de la Editura Allfa: „Timpul iubirilor perfecte” nu este un timp al fericirii neintrerupte, ci unul al durerii, al sacrificiului si al luptei, dar si al armoniei perfecte intre doua inimi, una de femeie, una de barbat, care au prea putin timp la dispozitie pentru a-si trai apropierile.

Autorul Tiago Rebelo spune ca povestile pe care le scrie el sunt ficitune, insa nu exista fictiune care sa nu aiba si ceva din realitate, si ceva din cel care scrie. Asa se face ca „Timpul iubirilor perfecte” este un roman inspirat din memoriile locotenentului Carlos Augusto de Noronha e Montanha, insa mai mult pe partea care tine de armata, actiunea romanului fiind plasata in Angola secolului al XIX-lea, pe atunci colonie portugheza. Toate ciocnirile sau intalnirile pasnice dintre armata portugheza si triburile indigene care urmau sa intre sub steagul portughez sunt desprinse din jurnalul locotenentului care a avut un rol important in istoria acelor vremuri.

Insa, cu toate ca romanul este inspirat din aceste fapte reale de razboi, firul sau principal – si anume cel care urmareste de-a lungul actiunii legatura afectiva puternica dintre locotenent si Leonor, o tanara pe care o cunoaste pe vasul care ii aducea in Angola – este produsul imaginatiei lui Tiago Rebelo. Portughezul construieste o poveste deloc siropoasa a iubirii profunde pe care cei doi si-o poarta, desi totul este impotriva lor.

Carlos este un erou militar, cu o cariera impresionanta, respectat deopotriva de contingentele pe care le comanda si de capii triburilor indigene pe care le supune, insa ale carui fapte sunt minimizate de sefii sai incompetenti, care il invidiaza si doresc sa-si asume ei meritele ideilor si actiunilor de succes ale lui Carlos. Sentimentele puternice pe care le are pentru Leonor ii cauzeaza multe framantari sufletesti, il rascolesc, dar il si ajuta sa mearga mai departe atunci cand indatoririle lui par sa-l istoveasca. Pe de alta parte, Leonor este o tanara de familie buna, familie care incearca sa-i impuna anumiti pretendenti, insa inteligenta si firea ei independenta o salveaza de la un maritis nefericit. Insa incapatanarea ei de a-l iubi numai si numai pe Carlos (care nu e deloc pe placul familiei, desi el isi dovedeste onoarea, spiritul curajos si iubirea neclintita fata de Leonor), o va conduce spre un sfarsit nefericit.

Carlos si Leonor isi traiesc sentimentele mai mult in interior, iubirea care ii leaga fiind cu atat mai apasatoare cu cat nu isi gaseste decat foarte rar exprimarea fizica de care orice iubire are nevoie, dar acele rare momente sunt traite la intensitate maxima si folosite apoi ca hrana a mintii si a inimii fiecaruia dintre ei in timpul in care se afla departe unul de altul.