Cum ar fi daca viata noastra ar fi o persoana cu care ne-am intalni fata in fata si ne-am da seama dupa aspectul ei de cat de fericiti si impacati suntem? La un asemenea exercitiu de imaginatie ne supune Cecelia Ahern in “Intalnire cu Viata”, una dintre cele mai recente carti ale ei publicate de Editura Allfa.

Dupa aproape zece ani de la debutul de succes cu “P.S. I Love You”, scriitoarea irlandeza continua sa surprinda imaginatia cititorilor cu ideile originale pe care le transpune in romane. La fel se intampla si cu „Intalnire cu Viata” („The Time of my Life”, 2012), o carte in care personajul principal se intalneste in mod fantastic cu Viata ei in carne si oase.

Lucy Silchester are o viata linistita dupa ce si-a parasit iubitul, e multumita cu actualul job dupa ce si-a dat demisia de la anteriorul, si are o relatie buna cu tatal ei, care e foarte mandru de propria fiica. De fapt, toate astea sunt minciunile pe care Lucy si-a construit viata pentru a-si masca infrangerile si pentru a evita situatiile neplacute sau penibile. Blake a parasit-o pentru ca voia sa calatoreasca si sa se regaseasca, de la fostul job a fost concediata, iar pentru tatal ei este o rusine, deoarece familia Silchester are “o traditie indelungata de succese”, iar viata lui Lucy este de departe un esec.

Eroina rataceste printre minciuni fara niciun scop, ducandu-si existenta banala de pe o zi pe alta, pana cand primeste in plic o convocare la o intalnire cu Viata, pusa la cale de familia ei ingrijorata. Dupa multe eschivari, Lucy accepta si descopera ca Viata ei este un tip obosit, mototolit si sictirit, “un nenorocit ranchiunos”, o oglinda moralizatoare in care vede ce dezastru este in realitate viata ei. In plus, tipul ii stie orice miscare, are dosare cu toate activitatile si relatiile ei, si incearca sa-i faca un fel de audit al existentei. Ii scoate in cale un tip de care Lucy nu este insa interesata, ii demonstreaza ca plange degeaba de 3 ani dupa Blake si ca de fapt este apreciata de colegii de birou, de prieteni si de familie. Insa continuand sa minta Lucy saboteaza orice lucru bun care poate sa i se intample. Uneori chiar si Viata o paraseste vazand ca e imposibil sa o schimbe. Esecurile din viata personajului se reflecta pe fizicul Vietii. Ii apar cosuri, iritatii, i se ingalbenesc dintii, iar efectele nu se opresc aici. Abia cand femeia incepe sa repare din greseli si sa nu mai minta, Viata ei incepe sa arate mai bine.

Aparent plictisitoare la inceput, poate tocmai pentru a arata cum e viata lui Lucy, cartea devine mai animata pe parcursul aventurii in lumea de minciuni in care se afunda, iar schimburile de replici dintre personaje, in special cele cu Viata, sunt cu adevarat savuroase. Desi este o lectura usoara, ideea nu este de neglijat. Ironica si trista in acelasi timp, povestea Ceceliei Ahern atrage atentia asupra efectului de bumerang al minciunilor pe care le spunem la un moment dat si asupra recunoasterii si acceptarii adevarului pe care il traim. N-ar strica din cand un asemenea audit, o intalnire cu propria viata pentru a vedea cum arata, cum se simte si unde gresim de fapt, nu-i asa?

Gasiti cartea AICI!