Les Films de Cannes à Bucarest se afla in plina desfasurare la Cinematografele Studio, Pro si Elvira Popescu din capitala, purtandu-i pe spectatori atat printre filmele care au intrat in competitia de la Cannes anul acesta si pe care cinematografele axate pe filme americane de mainstreem nu se inghesuie sa le proiecteze, cat si printre pelicule mai vechi cum ar fi cele realizate de Maurice Pialat, care beneficiaza de o inspirata retrospectiva.

In prima zi a evenimentului, pe 25 octombrie, am ales spre vizionare thriller-ul neo noir „Only God Forgives”, o coproductie Franta-Thailanda-SUA-Suedia, in regia lui Nicolas Winding Refn, un danez care s-a specializat in filme violente cu eroi neconventionali. „Only God Forgives” il are in centru pe Julian (Ryan Gosling), un traficant de droguri detinator al unui club de box thailandez, american la origine, dar care isi duce viata in Bangkok. Cand viciosul sau frate Billy este ucis de tatal unei prostituate pe care la randul sau o lasase fara suflare, Julian se pomeneste pe cap cu mama lor Crystal, si ea o traficanta de droguri rece ca un peste, calculata si dura, care vine tocmai din SUA sa-i faca dreptate fiului mort. Insa in Bangkok exista un politist pe nume Chang, care are propria idee despre justitie si propriile reguli bizare pe care nu se sfieste sa le aplice. Infractorii prinsi de el nu ajung nici la tribunal si nici la inchisoare, pentru ca numai Dumnezeu iarta, iar el este un om a carui misiune este sa pedepseasca.

Asa s-ar putea povesti filmul daca am vrea sa cautam un fir logic, insa, fiind vorba de un film de arta, mai important decat ce se intampla este cum se intampla, regizorul reusind sa isi tina privitorii alaturi prin imagini sugestive mai degraba decat prin cuvinte. „Only God Forgives” este in mod clar o reprezentare a expresiei „Show, don’t tell”, pentru ca scenariul este unul minimalist, cuvintele inserandu-se in actiune doar cat sa puncteze anumite situatii, in rest actiunea se compune din imagini, din miscari si sunete asamblate in asa fel incat sa nu simti ca pierzi ceva. Ni se spune putin si ni se arata mult, lasandu-ni-se posibilitatea sa ne punem intrebari si sa ne raspundem tot noi, iar raspunsurile de pe ecran vin apoi sa ne confirme sau sa ne infirme teoriile. Violenta feroce a actiunilor este infatisata atat de fin, mascata uneori de faze de un umor straniu, incat devine fascinanta.

Succesiunea planurilor in care actiunile personajelor se impletesc cu gandurile lor sau in care se prezinta evenimente care au loc simultan ne tine conectati la aceasta poveste neobisnuita; timp de o ora si jumatate, se amesteca reusit brutalitatea cruda cu agresivitatea delicata (desi pare o contradictie in termeni, daca vedeti filmul o sa va lamuriti ca nu e), cu un erotism tulbure si cu mici picaturi de umor. Ca privitor, ai senzatia ca esti intr-un cadru suprarealist, irational, ca desi vezi lucrurile de aproape, nu le percepi firesc; dimpotriva, ai o stare de tensiune in cap, ca si cum timp de vreo trei nopti ai fi stat in fum de tigara, in aburi de alcool si n-ai fi dormit deloc.

„Only God Forgives” mai poate fi vazut in cadrul Les Films de Cannes à Bucarest luni 28 octombrie, de la 20.30, la Cinema Studio. Pentru programul complet al zilei de 28 octombrie, intrati AICI.