Mare fan Eliade ce ma aflu, am citit „Domnisoara Christina” inca din perioada in care l-am descoperit pe respectivul, undeva in adolescenta. Nuvela fantastica mi-a placut foarte mult la vremea respectiva, asa ca in momentul in care am aflat ca s-a facut film dupa ea – si nu orice film, ci unul cu un buget serios -, am indraznit sa sper ca rezultatul va fi unul deosebit. Dupa ce am fost aseara la avanpremiera, pot sa spun ca rezultatul obtinut m-a uimit.

M-a uimit pentru ca, pe de o parte, filmul lui Alexandru Maftei este exceptional realizat, beneficiind de o viziune regizorala si de o scenografie demne de orice film care se respecta cu adevarat si isi respecta si privitorii. Imaginile, decorurile, costumele sunt geniale, iar muzica britanicului Jon Wygens e ametitoare si cum nu se poate mai potrivita pentru suportul imaginilor. Efectele speciale sunt facute cu gust si completeaza minunat povestea si din aceste punct de vedere n-am nicio retinere in a aseza „Domnisoara Christina” printre cele mai spectaculoase filme romanesti.

Si m-a mai uimit pentru ca, pe de alta parte, acest film construit tehnic atat de frumos, pe marginea acestei nuvele pline de drama si de horror, beneficiaza de o distributie care nu-l avantajeaza deloc. Maia Morgenstern, care e de departe cel mai talentat om din acest film, apare mult prea putin, in rolul straniei doamne Moscu, pentru a compensa pentru lipsurile celorlalti actori. M-a intristat sa constat ca, desi exista o gramada de artisti romani talentati, realizatorii filmului nu au apelat la nici macar unul dintre aceste nume, care ar fi putut interpreta cu naturalete rolurile date. M-a frapat aceasta lipsa de expresivitate artistica a personajelor principale si chiar m-a deranjat, ca spectator hotarat sa vada un film deosebit, ca fondul acestei pelicule nu este la fel de bun ca forma in care a fost turnat. Mi se pare un pacat ca, avand pe mana o poveste atat de captivanta, sa faci un film atat de frumos vizual si auditiv, sa redai fidel atmosfera epocii interbelice, in limbaj, haine, obiceiuri, si totusi sa nu il populezi cu niste actori puternici, care sa dea viata cat mai veridic personajelor.

Nu va pot spune ca filmul nu merita vazut, pentru ca merita fie si numai pentru genericul de inceput, fie si numai pentru coloana sonora, fie si numai pentru prima secventa din film sau pentru toate detaliile acelui conac in care Egor Paschevici intra in lumea sinistra a femeilor din familia Moscu, legate toate de Christina, ruda moarta la 20 de ani, despre care circula tot felul de povesti ingrozitoare. Filmul isi merita numele de thriller horror, pentru ca n-ai cum sa il vezi fara sa-ti sara inima (sau sa-ti stea, dupa caz) macar de cateva ori, iar muzica pliata peste actiuni iti accelereaza si mai tare pulsul. N-ai cum sa ramai calm cand stii ca un strigoi (si ce strigoi frumos este Christina!) bantuie prin vietile tuturor personajelor, trezind in fiecare alt gen de sentiment si aparand si disparand dupa bunul plac, spre groaza tuturor.

In aceasta seara, „Domnisoara Christina”, o productie Abis Studio, va avea premiera in reteaua Cinema City din Bucuresti (AFI Cotroceni, Sun Plaza) si din tara – Arad (Atrium si Galleria), Baia Mare, Bacau, Braila, Constanta, Cluj (Polus si Iulius), Iasi, Pitesti, Ploiesti, Tg Mures si Timisoara. Mai multe informatii despre film si despre orasele in care va rula din 1 noiembrie gasiti pe site-ul oficial.