Unul dintre cele mai interesante titluri de carte intalnite in ultima vreme mi s-a parut a fi „Daca citesti asta inseamna ca am murit” de Andrew Nicoll, aparut in primavara pe binecunoscuta Strada a Fictiunii de la Editura Allfa. Cu un asemenea titlu, nici n-ai avea cum sa nu fii curios legat de ce se intampla in cartea autorului scotian care, inainte de a fi ziarist si scriitor, s-a ocupat de silvicultura.

Volumul de fata este scris sub forma unui jurnal tinut de un batran care, spre finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, sta in rulota lui si scrie, convins fiind ca din clipa in clipa un obuz va pica si ii va aduce sfarsitul. Varstnicul Otto, care nu prea are nici ce sa manance si nici ce sa bea, isi alina ultimele zile scriindu-si amintirile din tinerete. Ca or fi reale sau imaginate sau o combinatie de real cu fantastic conteaza mai putin, cert e ca Otto vrea ca ele sa ii supravietuiasca, motiv pentru care tine cu dintii de jurnal, desi la fiecare explozie sau raid aerian este speriat de moarte sa nu i se prabuseasca tavanul in cap.

Batranul nu e decis cum sa-si inceapa cartea si, din acest motiv, cititorul are parte de cateva inceputuri la care scriitorul renunta pe rand, incat la un moment dat incepusem sa ma intreb daca tot volumul este asa, un manaunchi de inceputuri neterminate niciodata. Din fericire, nu e asa, pana la urma autorul jurnalului isi gaseste vocea, isi regaseste amintirile, isi seteaza planul de scris si povestea incepe sa curga fluent.

Si uite asa, sapand in tineretea sa navalnica si de multa vreme apusa, Otto ne povesteste aventurile sale de la circ, punctand momentul in care, vazand o asemanare izbitoare intre el si pretendentul la tronul Albaniei, porneste alaturi de cativa colegi dinspre Germania spre Albania pentru a lua in primire tronul. Cum vremurile erau altele si demnitarii nu apareau la televizor ca acum, sa-i recunoasca toata lumea, lui Otto nu-i trebuie mult sa convinga autoritatile albaneze ca el este candidatul la tron si uite asa se pomeneste adulat de poporul albanez si cu mana pe o avere impresionanta. Ce turnura iau evenimentele povestite cu umor si multa autoironie de Otto si cum se va termina toata aceasta sarada veti afla daca o sa cititi volumul pe care il gasiti AICI. 🙂