Daca as avea posibilitatea sa calatoresc vreodata atat de departe de casa, as alege cateva tari din America de Sud, continent care m-a fascinat intotdeauna. Iuliana Nalatan a ales India, unde a reusit sa strabata 18.000 de km atat exteriori, cat mai ales interiori, pe parcursul carora a suferit transformari pe care nu le credea posibile. In urma calatoriilor s-a nascut volumul „India Darshan”, aparut la Editura Cununi de stele.

Plecata pentru prima data prin intermediul unui profesor de Yoga cunoscut in Romania, Iuliana a avut ocazia sa experimenteze tot ce inseamna viata in India, trecand atat prin orase impunatoare si spatii luxoase, cat si prin sate fara conditii de trai foarte ademenitoare, a cunoscut oameni care faceau parte dintr-o cultura total diferita de cea in care crescuse ea si a caror prezenta i-a schimbat viata, a facut munci pe care nu credea ca le va face vreodata, a vizitat locuri care i-au adus liniste sau neliniste, dar care toate i-au dat ocazia sa reflecteze asupra sinelui si asupra conditiei umane.

„India Darshan” mi s-a parut atat un jurnal de calatorie captivant, din care am aflat date concrete despre India – cazare, transport, palate, piete, ritualuri – cat si un jurnal intim, cu gandurile si sentimentele Iulianei adunate la un loc, un jurnal din care razbate seninatatea autoarei, lumina la care a ajuns in urma calatoriilor in India. Desi tara cu pricina nu m-a atras niciodata – si citind cartea, am devenit si mai convinsa ca n-o sa vreau vreodata sa ajung pe acele meleaguri – am fost cat se poate de in acord cu descoperirile interioare ale Iulianei si, in plus, i-am admirat curajul, deschiderea si dedicarea. In ceea ce ma priveste, n-oi fi fost eu pana in India ca sa ajung la aceleasi concluzii despre viata, insa fiecare isi face descoperirile in felul lui, la momentul lui si cu profesorii lui.

La fel ca autoarea, consider ca simplitatea e greu de gasit in zilele noastre, insa ar trebui macar sa incercam sa o gasim si sa facem din ea un stil de viata. Omul modern isi incarca existenta cu atat de multe detalii inutile, de care nici nu-si da seama: isi umple mintea cu lucruri nefolositoare, isi cumpara bunuri de care nu are cu adevarat nevoie, apeleaza la tot felul de artificii care nu fac decat sa-i ingreuneze si mai mult povara pe care o poarta pe umeri si uita sa se bucure de lucrurile cu adevarat importante si care i-ar putea aduce fericirea. Mananca in dezacord cu nevoile reale ale propriului corp, traieste in dezacord cu spiritul sau, se gandeste prea putin la cei care au nevoie de ajutorul lui, punand pe primul loc ego-ul propriu si, in general, nu se opreste sa reflecteze asupra actiunilor lui decat arareori sau deloc. Din aceste motive e nevoie de cate un cutremur pentru fiecare dintre noi care sa ne faca sa meditam putin la ce suntem, daca ne place ce vedem si daca nu cumva putem sa facem niste schimbari care sa ne insenineze parcursul prin aceasta lume.

Daca va incumetati sa cititi cartea Iulianei, care pe langa texte a presarat si o serie de poze din calatoriile ei, o sa gasiti multe povesti cu talc si multe cuvinte intelepte ale acestei tinere frumoase, pe a carei figura se citesc mereu o limpezime si o lumina deosebita. In unele povesti o sa va regasiti total, la altele poate ca nu v-ati gandit niciodata si o sa va intrebati daca nu cumva autoarea are perfecta dreptate in ceea ce spune. Mie mi s-a parut o lectura foarte placuta si, daca traiati cu impresia ca programatorii IT nu au cum sa detina si talent literar, Iuliana o sa va demonstreze contrariul cu cateva rasuciri abile din condei. 🙂

In general, ne dorim o schimbare in termeni de „vreau sa fiu mai fericit, sa am mai mult succes, sa nu mai sufar”. Vii cu aceste nevoi si, in final, iti dai seama ca nu le poti rezolva la nivelul la care esti. Trebuie sa treci la un al nivel, unul mai vast. Adevarata transformare e o schimbare a realitatii, pentru ca realitatea nu este exterioara, ci incepe in noi. Schimbarea realitatii inseamna ca, pe langa nivelul de intelegere pe care il aveai inainte, castigi o dimensiune in plus, ceea ce iti permite o viziune mai buna si o intelegere mai profunda. E o transformare in interior, nu o simpla imbunatatire de sine. E ca si cum ai descoperi ca, desi aveai la dispozitie un intreg palat, locuiai intr-o singura camera. Atunci iti dai seama ca poti iesi din spatiul ingust si aceasta realizare te ajuta sa nu te mai simti sufocat si inghesuit, stiind ca dincolo de ingradiri mai este ceva, un spatiu larg in care poti oricand sa traiesti.