Legenda celor 47 de samurai deveniti ronini dupa moartea stapanului lor si-a gasit o noua exprimare artistica in filmul de actiune fantasy „47 Ronin/Ronin: 47 pentru razbunare”, regizat de Carl Rinsch si distribuit la noi de RoImage. Keanu Reeves si Hiroyuki Sanada fac echipa pentru a se razbuna pe cel care, prin magie neagra, a adus moartea stapanului lor si a imprastiat intunericul peste regiunea Ako, parte a Japoniei feudale.

Kai (Keanu Reeves) nu este un samurai adevarat, este o corcitura crescuta de catre demoni, dupa cum cred oamenii despre el si nu ezita sa-i reaminteasca la fiecare pas. Lord Asano, stapanul celor 47 de samurai, il gaseste zacand intr-un parau in copilarie si il ia sa creasca pe langa casa lui. Mika, fiica lui Asano, il indrageste si ea, si cei doi cresc iubindu-se de la distanta, pentru ca stiu ca nu vor putea avea niciodata o relatie oficiala.

Cand insusi Shogunul vine in vizita la Asano, insotit de maleficul lord Kira, acesta din urma arunca o vraja asupra lui Asano, care il duce pe batran la pierzanie. Odata cu sinuciderea lui Asano, ordonata de Shogun, cei 47 de samurai ai sai devin ronini, proscrisi, fortati sa-si gaseasca adapost in paduri, Oishi, liderul lor, este aruncat in temnita, Kai este dus pe o insula unde isi va duce viata luptandu-se cu diversi monstri pentru supravietuire, iar Mika este promisa drept sotie lordului Kira, dupa ce i se va sfarsi anul de doliu. In plus, Shogunul le interzice samurailor sa razbune moartea stapanului lor.

Dupa un an, insa, odata ce Oishi este eliberat, el incepe sa-si adune oamenii si sa caute solutii pentru a-l ucide pe lordul Kira, desi toti stiu ca, odata razbunarea incheiata, vor fi nevoiti sa se sinucida de la primul pana la ultimul pentru ca au nesocotit porunca Shogunului.

Foarte frumos din punct de vedere vizual, cu minunate peisaje japoneze, cu scene de lupta bune de pus in rama, filmului pare ca ii lipseste totusi emotia. E adevarat, conform codului lor, Bushido, samuraii sunt oameni cu o conduita teapana, militaroasa, curajoasa, care nu lasa prea mult loc pentru efuziuni sentimentale. Seriozitatea lor educata, felul de a vorbi taios si figurile dure pe care de multe ori nu se citeste nicio emotie sunt elemente caracteristice acestei caste, insa nu stiu de ce asteptam ca filmul sa transmita ceva mai mult decat aceasta rigurozitate perfecta, speram sa ma simt cumva atinsa de povestea lor tragica, dar n-am fost.

Lasand la o parte emotia, filmul beneficiaza de o serie de efecte speciale deosebite, care incanta ochiul, iar florile de cires care populeaza scena sinuciderii in masa transmit atata candoare, incat acestei scene de durere si moarte i se confera o aura de firesc care te surprinde tocmai prin paradox: in timp ce omul moare, natura isi vede de mersul ei si este atat de senina si de luminoasa incat face ca tristetea mortii sa fie estompata si acceptata mai usor.

Filmul are premiera in Romania pe 27 decembrie.