“Cum s-a facut de-am plecat de-acasa”, a patra carte din seria lansata cu cinci ani in urma de Carmen Musat Coman, autoare si editoare la Cununi de stele, a vazut lumina tiparului spre finalul anului trecut si aduna 49 de povesti despre femei care, intr-un anumit punct al vietii lor, au fost nevoite sa aleaga ceva, alegere care le-a schimbat viata in bine sau in rau.
“Ce ai tu in comun cu aceste femei pe care nu le cunosti? Aparent, nimic. La un moment dat insa vei avea nevoie de curaj ca sa pornesti pe un alt drum. Sa faci o alegere. Va fi buna, va fi rea? N-ai de unde sti. Dar alegi si asta e important. Pornesti pe un alt drum. E cumva si povestea ta aici? Poate.” Acestea sunt cuvintele autoarei, in prefata cartii de povestiri. Dupa ce ce le-am parcurs pe toate, nu pot decat sa spun ca ma consider fericita ca nu m-am aflat in pielea nici uneia dintre eroine.
Nu pot decat sa ma bucur ca n-am fost o fiica pe care mama ei sa o deteste fara motiv si sa ii strice orice sansa de a fi fericita (ca in “Fereastra”, care e povestirea mea preferata), ca n-am fost o tanara vanduta de parinti unui sot abuziv, ca n-am fost o femeie care sa descopere ca sotul ei mai are inca o familie in afara de cea pe care o are cu ea. In cartea lui Carmen sunt infatisate suferinte crunte care isi gasesc sau nu sfarsitul: femei agresate fizic de partenerii de viata, femei terorizate psihic, femei uitate de copiii pe care i-au crescut cu greu. Pe alocuri, insa, gasim si femei tinere care au avut norocul ca, dupa o trauma, sa isi gaseasca fericirea alaturi de un barbat care sa le iubeasca veritabil si sa le respecte, precum si femei in varsta care, dupa o viata marcata de necazuri, au gasit in cele din urma persoane care sa le faca batranetile mai usoare. Unele personaje fac alegerea buna, altele nu.
Partea trista, insa, este ca aceste femei nu sunt simple personaje, nu sunt inventate pe un colt de birou, cu pixul in mana, ci traiesc printre noi, unele poate chiar foarte aproape. Fiecare dintre ele face o alegere. Unele aleg sa ramana in situatii nefericite, temandu-se de consecintele unei schimbari, altele au puterea de a rasturna muntii pentru a-si gasi linistea. Autoarea nu judeca pe nimeni, doar dezvaluie povestile lor, asa cum sunt, lasand cititorii sa mediteze asupra celor aflate, sa zambeasca amar sau cu speranta sau sa se simta miscati de soarta uneia sau a alteia dintre eroine. Eu va doresc sa nu va recunoasteti in eroinele povestilor lui Carmen. Sau daca va recunoasteti, sa fie in cele cu final fericit.
One thought on “Cum s-a facut de-am plecat de-acasa”