Recenzii — 16 - 02 - 2014
Nimic de invidiat: Vieti obisnuite din Coreea de Nord

Colectia Istorie a Editurii Meteor Press s-a imbogatit anul acesta cu un volum emotionant, cu personaje desprinse dintr-un spatiu intunecat si dintr-un prezent greu de acceptat, in care drepturile omului sunt ingradite si contactul cu strainii este descurajat: “Nimic de invidiat – Vieti obsinuite din Coreea de Nord” de Barbara Demick.

Autoarea, jurnalista la ziarul Los Angeles Times, a strans in cartea distinsa cu premiul Samuel Johnson acordat pentru non-fictiune povestile unor persoane reale, carora le-a schimbat doar numele, care au trait in regimul politic opresiv al Coreei de Nord, dar care au reusit, intr-un punct al vietii lor, sa fuga dintr-o tara in care mancarea devenise un lux, in care libertatea era doar un cuvant relativ in dictionar si in care demnitatea umana fusese atat de calcata in picioare incat aproape nu mai exista.

“Nimic de invidiat” urmareste viata a sase indivizi care au trait in Chongjin, un oras minier din nordul tarii, in care viata oricum aspra a devenit imposibil de indurat odata cu foametea din anii 1990, declansata odata cu moartea liderului politic Kim Ir-sen si instalarea la putere a fiului sau Kim Jong-il, care i-a lasat pe oameni fara slujbe, fara bani, fara perspective.

Propaganda anticapitalista, imaginea de sfant a conducatorului si indoctrinarea au inceput sa isi piarda din putere odata ce nord-coreenii simpli din popor au inteles ca politica dusa de “Tatal suprem” este una deficitara, nesanatoasa si ca sacrificiile pe care acesta le cere din partea “supusilor” sunt inumane. Desi respectul lor a disparut, aparentele au fost pastrate in continuare, pentru ca orice denigrare a regimului era pedepsita cu inchiderea in lagarele de munca din care nu mai exista intoarcere.

Cei sase si-au schimbat treptat viziunea asupra tarii lor pana in punctul in care n-au mai rezistat sa-si duca viata in Coreea de Nord, si-au adunat toate rezervele de curaj si au fugit in China, de unde tranzitia spre Coreea de Sud era mult mai simpla. Unii aveau rude in sud, de care fusesera despartiti in urma divizarii peninsulei, altii nu aveau pe nimeni, insa au fost ajutati de autoritati sa-si croiasca o noua viata, in libertate.

Autoarea se opreste cu povestirea in anul 2009, cand lucrurile nu se modificasera semnificativ pentru poporul nord-corean. Refugiatii din Sud sperau in continuare ca regimul va fi rasturnat si ca se vor putea intoarce in tara de origine, insa trecerea timpului nu pare sa schimbe ceva in mentalitatile comuniste depasite ale liderilor din Nord. Cand putinilor straini li se permite accesul in Coreea de Nord, ei sunt atent paziti si plimbati in capitala Phenian prin locuri special amenajate sa creeze impresia de prosperitate si libertate. Dupa plecarea lor, curentul este intrerupt, mancarea din magazine dispare, iar oamenii simpli isi duc mai departe vietile intr-un loc blestemat in care dreptul la hrana, sanatate, educatie si demnitate este minimalizat, in care radiourile si televizoarele sunt setate doar pe posturi guvernamentale, iar internetul nu exista si in care propaganda nu inceteaza niciodata.



(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea

Te-ar putea interesa si...