La 129 de ani de la premiera piesei lui Caragiale, „D-ale carnavalului”, Toma Enache a readus-o pe scena bucuresteana, intr-un spectacol a carui premiera a avut loc pe 3 martie, la Teatrul Nottara. Daca premiera din vremea lui Caragiale a fost fluierata si redata in presa drept imorala, nu acelasi lucru s-a intamplat si in zilele noastre.

Daca la 1885, „D-ale carnavalului” a facut sa strambe din nas pudibonzii, neobisnuiti sa vada pe scena unui teatru bucati de realitate cruda, in 2014 actiunea piesei nu mai starneste nicio controversa. Nimeni nu se mai scandalizeaza auzind despre legaturile amoroase incurcate ale personajelor de mahala, nimeni nu se supara ca vede chilotii pana la genunchi ai Mitei Baston sau ca perdelele decorului se misca sugerand scene de amor intens.

dc1 dc2

Daca „nenea Iancu” ar fi fost intr-un colt de sala pe 3 martie, ar fi zambit multumit pe sub mustata, vazand ca piesa lui, potentata de jocul actorilor, starneste amuzamentul, buna dispozitie si nicidecum dezgustul sau oroarea. Si l-ar fi aplaudat pe Toma Enache pentru viziunea regizorala, in care vechiul se imbina cu noul, in care se respecta pe de o parte povestea initiala, dar in care, pe de alta parte, sunt adaugate elemente contemporane, fara a strica in vreun fel ideea generala. Pentru ca acesta este un atribut al regizorului, acela de a lua o piesa clasica, de a se documenta despre tot ce s-a facut legat de piesa respectiva si apoi de a o adapta intr-un mod cat mai interesant la vremurile pe care le traim.

dc3 dc4

Mi-a placut felul in care Naica, Mita, „Iiiiiiiiodarche”, Dama de Verde si restul personajelor se incurca si se descurca in relatiile complicate de „traducere”, in care lumea se zbantuie in costume trasnite de bal pe „Everybody wants to be a cat” sau in care, intre aparitiile consecutive ale personajelor care monologheaza despre ce au de gand sa le faca celor care „i-au tradus”, se aude obsesiv si sumbru refrenul „It’s Halloween, Halloween, Haloweeen!…”, in timp ce un schelet proiectat in spatele scenei danseaza la randul lui plin de energie.

dc5 dc6

Constantin Cotimas este un Pampon care tuna si fulgera in cautarea razbunarii dupa ce isi da seama ca iubita lui Didina mai are si pe altcineva, Victoria Cocias este o Mita Baston preocupata sa-l omoare pe Naica al ei, care si-a gasit o Dama de Verde tanara si sprintara (una si aceeasi cu Didina lui Pampon), iar Liviu Cheloiu este un Iordache care incearca sa ii ajute pe toti si in acelasi timp sa se fereasca din calea razbunarii lor, in care se mai ratacesc si Cracanel, amantul Mitei si „un catindat” care „tachineaza grozav”.

dc7 dc8

Conform paginii de Facebook a regizorului Toma Enache, spectacolul „D-ale carnavalului” va mai putea fi vazut pe 18 martie la Teatrul de Comedie.