Festivalul International de Film Cinepolitica s-a deschis pe 8 aprilie la Cinema Studio in prezenta unei sali pline cu cinefili, cu o coproductie franco-germana: „Diplomatie” (drama, 2014) in regia lui Volker Schlöndorff, cu André Dussolier si Niels Arestrup in rolurile principale. Festivalul se va desfasura pana duminica 13 aprilie la Cinema Studio, Cinema Elvire Popesco Si Cinema Union din Capitala.

Realizatorul TV Catalin Stefanescu a fost cel care ne-a urat bun venit la proiectiile unui festival aflat in ascensiune si ne-a invitat sa fim prezenti la cat mai multe dintre filmele si masterclass-urile care vor avea loc pana duminica, subliniind ca Cinepolitica este o oglinda a lumii in care traim, aducand in discutie – prin filme si dezbateri – schimbari sociale importante, drame ale luptatorilor, razboaie farmaceutice sau probleme ale artistilor sub regimuri opresive. Directorul festivalului, Copel Moscu, ne-a invitat si dumnealui la proiectii, le-a multumit partenerilor festivalului si ne-a povestit ca evenimentul a inceput chiar cu un conflict pe doua scaune… dar pentru ca bunul simt predomina printre cei prezenti, totul s-a rezolvat amiabil. 🙂

„Diplomatie” este o drama inspirata din istoria celui de-Al Doilea Razboi Mondial, mai precis din ultima parte a ocupatiei germane in Franta. Filmul ii aduce in primplan pe generalul Dietrich von Choltitz (Niels Arestrup), guvernatorul german al Parisului in timpul ocupatiei si pe Raoul Nordling (André Dussollier), consulul Suediei, in noaptea de 24 spre 25 august 1944. In timp ce generalul are ordin direct de la Hitler sa distruga Parisul, pe masura ce trupele Aliatilor inainteaza spre el, consulul se afla de partea cealalta a baricadei, incercand, cu ajutorul cuvintelor mestesugite, sa salveze un oras-simbol de la distrugere.

Profitand de faptul ca soldatii germani au dificultati tehnice in a porni dispozitivele prin care sa dinamiteze Parisul, Nordling se strecoara in camera de hotel a batranului si suferindului Choltitz si isi incepe tacticos pledoaria in favoarea salvarii Parisului. Desi initial ferm pe pozitie si decis sa urmeze orbeste ordinul, generalul se inmoaie treptat sub puterea de convingere a diplomatului suedez, precum Camembertul pe paine prajita pe care il primeste la micul dejun de la angajatii hotelului. De unde la inceput nici nu vrea sa auda ce are de spus Nordling, considerandu-l un memebru al Rezistentei, neincrederea in deciziile actuale ale lui Hitler si propriile slabiciuni care il macina pe general il determina pana la urma sa negocieze cu acesta, ajungand pe ultima suta de metri la un consens.

Finalul ne arata un Choltitz schimbat, care, sfasiat intre indeplinirea unui ordin absurd si amenintarile care plutesc asupra familiei sale, isi pune toata increderea in diplomat. Insa constatam ca Nordling nu doar ca si-a jucat cartile exemplar, ci surprinzator, aplicand tehnici de persuasiune elegante, lipsite de agresivitate si eludand adevarul acolo unde era in avantajul sau. Dialogul este unul civilizat, ca intre doi oameni de onoare, firesc, alcatuit din adevaruri intregi, din jumatati de minciuni, din drumuri drepte si din ocolisuri, dar nu-i pierde nicio clipa pe privitori, tesandu-se cat se poate de realist. Este un dialog intre doi oameni diferiti, care isi pun in balanta pierderile si castigurile, care incearca sa-si justifice actiunile si sa se impace cu ele, care isi pun masti si le dau jos de la un moment la altul. Peste discutia celor doi si interventiile soldatilor germani, pelicula contine imagini de arhiva din timpul razboiului, dar si stralucirea Parisului linistit, iesit de sub amenintarea distrugerii. Filmul este cu atat mai interesant cu cat cele doua personaje au existat in realitate, au avut cariere impresionate si se pare ca au negociat intr-adevar soarta Parisului in acei ani tulburi.

Competitia Cinepolitica incepe azi la ora 18.00, cu filmul lui Pavo Marinković, „Ocupatia, a 27-a imagine”, care va fi proiectat la Cinema Studio. Programul complet al festivalului poate fi consultat AICI.