Va mai amititi probabil de volumul „Anticarul”, a carui poveste plina de suspans se desfasura in Barcelona. Ei bine, avem din nou ocazia sa il intalnim pe scriitorul Julian Sanchez pe Strada Fictiunii si sa patrundem in cartierele Barcelonei, alaturi de inspectorul David Ossa, protagonistul romanului sau politist, “Glasul mortilor”.

Julian Sanchez s-a nascut in 1966 in Barcelona, locuieste in San Sebastian si are doua pasiuni: baschetul si literatura. Daca despre baschet si legaturile lui Julian Sanchez cu el nu stim decat ca a fost jucator si arbitru, despre a doua sa pasiune stim ca in 2009 a fost publicat „Anticarul” (“El Anticuario”), primul sau roman, care s-a bucurat de succes international, fiind publicat si in Romania de Editura Allfa in 2011. Tot Editura Allfa ne ofera acum ocazia sa citim cel de al doilea roman lansat de scriitorului spaniol, intitulat “Glasul mortilor” (“La voz de los muertos”, 2011). Intre timp, Julian Sanchez a mai scris “El rostro de maldad”, dar si continuarea romanului “Anticarul”, carti pe care le asteptam si la noi.

Asadar, ne aflam iarasi in Barcelona, in anul 2008. Inspectorul David Ossa trebuie sa investigheze uciderea a patru persoane – un asasinat multilpu si o posibila sinucidere – intr-un apartament din cartierul Barrio Gotico. Cazul nu este unul obisnuit, crimele prezentand elemente ritualice care ii socheaza pe anchetatori. Insa nici inspectorul Ossa nu este un politist obisnuit. O experienta periculoasa din copilarie l-a ajutat sa isi dezvolte anumite capacitati extrasenzoriale care ii sunt foarte utile in activitatea de detectiv si care il recomanda ca fiind cel mai bun politist din oras, dar care ii afecteaza viata personala.

Incercand sa dezlege misterul crimei, inspectorul ajunge intr-un punct mort al anchetei, iar superiorii lui intentioneaza sa inchida cazul. Totusi, David Ossa nu renunta si, sustinut de comisarul Rosell si de subinspectorul Joan Rodriguez, continua investigatiile intr-o directie pe care i-o dicteaza ceva care de unii poate fi numit instinct sau voce interioara, iar de altii schizofrenie. Punand cap la cap detaliile suprinzatoare, inspectorul Ossa reuseste sa ajunga acolo unde crede ca s-ar putea afla adevarul, insa ceea ce gaseste il face si pe el insusi sa isi puna la indoiala sanatatea mintala. Cu cat se apropie mai mult de adevar, cu atat risca sa isi piarda mintile si viata, pentru ca pana la urma nu e decat un pion intr-un joc al mortii, intr-un destin care, odata ce a fost scris, nu se poate schimba si, orice ar face protagonistii, se repeta periodic.

Julian Sanchez se joaca in „Glasul mortilor” cu perspectiva din care sunt povestite intamplarile, ca un arbitru de baschet care incearca sa observe reactiile fiecarui jucator care atinge mingea. De la un capitol la altul intamplarile sunt povestite la persoana I, dar fie din punctul de vedere al lui David, fie din cel al lui Joan, Rosell, Maria, etc. Scriitorul reuseste astfel sa creeze o senzatie inedita cititorului care, pe langa faptul ca e mentinut in mister, are ocazia sa analizeze si reanalizeze unele situatii din mai multe perspective si sa empatizeze cu mai multe personaje in acelasi timp, sa le asculte argumentele si sa le poata intelege deciziile.

De retinut este si faptul ca, asa cum marturiseste scriitorul spaniol, inspectorul Ossa exista, insa evident nu are acest nume. Asadar, nu ar fi deloc surprinzator ca respectivul inspector se transforme in erou si intr-un viitor roman al lui Sanchez, tinand cont si de finalul abrupt al cartii. Pana atunci insa, il puteti descoperi singuri pe David Ossa AICI.