Unul dintre volumele foarte interesante si bine documentate aparute la Editura Meteor Press este „Spioni impotriva Armaghedonului. Razboaiele secrete ale Israelului” de Dan Raviv si Yossi Melman. Cartea reprezinta o lectura potrivita pentru oricine doreste sa afle mai multe despre serviciile secrete ale Israelului, dar si sa arunce un ochi peste istoria zbuciumata a Orientului Mijlociu.

Aflat constant in pragul tulburarilor, Orientul Mijlociu are nevoie de un jucator important cum este Mossadul, Serviciul de Informatii Externe al Israelului, care sa mentina ordinea. Dupa cum subliniaza autorii, „statul evreiesc a fost in stare de razboi din clipa in care David Ben-Gurion i-a declarat infiintarea in 1948, iar conducatorii israelieni continua sa se considere zilnic in razboi”. Unul dintre rolurile Serviciilor de informatii este evitarea razboiului total, fara a angrena armata sau populatia civila, prin metode mai mult sau mai putin pasnice, precum: actiuni secrete, sabotaje, dezinformari si, cand nu se poate altfel, asasinate. Pentru a fi permanent in garda, cu o defensiva bine pusa la punct, Serviciile folosesc drone, sisteme de ascultare si sateliti spioni – Israelul fiind chiar prima natiune care s-a folosit de drone pentru a aduna informatii si a-si ataca dusmanii.

Israelul, o tara mica, total diferita religios si cultural de tarile vecine care ii aceepta cu greu sau deloc dreptul la existenta, permanent sfasiata intre idealul democratic si modalitatile de aparare, care de multe ori implica violarea sistemelor altor state, are in Serviciile secrete agenti sclipitori, devotati, gata sa mearga pana in panzele albe pentru a-si proteja tara si familia.

Autorii prezinta in volum si diviziunea muncii pentru agentiile de securitate, asa cum a fost ea stabilita la 8 februarie 1949, si care stabilea existenta urmatoarelor:

– Aman (Serviciul Militar de Informatii) se ocupa de informatiile despre armatele arabe, cenzurarea ziarelor si a posturilor de radio israeliene, mentinerea securitatii in cadrul armatei si contraspionajul
– Shin Bet (Serviciul de Informatii Interne) se ocupa de spionarea cetatenilor israelieni dubiosi si prinderea spionilor straini
– Mossad (Serviciul de Informatii Externe) se ocupa de infiltrarea de agenti in tarile arabe si protejarea evreilor din toata lumea
– Aliyah B. (Serviciul pentru imigrari clandestine) – desfiintat repede, la inceputul anilor ’50.

Dan Raviv si Yossi Melman pun accent in cartea lor si pe relatiile de prietenie si cooperare pe care Mossadul s-a straduit sa le stabileasca in special cu CIA-ul, jucand cartea emotionala a celor sase milioane de evrei ucisi la Holocaust, subliniind astfel ca Israelul are nevoie sa devina o tara puternica si o tara cu prieteni puternici, pentru a nu se mai ajunge vreodata la un alt Holocaust. In 1951 s-au pus bazele schimbului de informatii strategice intre cele doua agentii, ele obligandu-se sa nu se spioneze intre ele si sa faca schimb de ofiteri. De altfel, primul poligraf din Israel a fost facut cadou chiar de CIA. Desi nu au avut niciodata incredere deplina una in cealalta, agentiile americana si israeliana au reusit sa colaboreze excelent de-a lungul timpului.

Nu sunt omise din carte nici informatiile despre inarmarea nucleara a Israelului, care, spre finalul anilor ’50 a demarat un program nuclear tinut secret pe atunci, obtinand de la francezi un reactor, iar in 1960, Ben-Gurion a declarat oficial ca Israelul construia un al doilea reactor nuclear destinat cercetarilor, care sa fie apoi utilizat pentru a genera electricitate. In orice caz, Israelul nu a recunoscut nici pana in prezent ca ar fi construit o bomba.

Autorii trec in revista punctele importante din carierele tuturor directorilor Mossadului, oprindu-se mai mult asupra penultimului director, Meir Dagan, care a condus serviciul in perioada 2002-2010. Dagan a incercat de-a lungul mandatului sau de opt ani sa impiedice Iranul de la a construi arme nucleare, punand in dificultate aceasta tara din punct de vedere economic, politic si psihologic, straduindu-se, pe de o parte, sa transmita guvernului sa inceteze latura militara a programului nuclear, iar pe de alta parte sa convinga statele europene sa impuna anumite sanctiuni care sa-i lezeze pe iranieni. Seful Mossadului si-a intarit relatiile cu agentiile din Europa, America, Asia si Africa, impartasind cu ele dovezile adunate despre programul nuclear iranian si dezvoltand o legatura solida in special cu CIA. Achizitiile iraniene de componente necesare programului au fost date peste cap prin confiscarea transporturilor de catre autoritatile europene si nu numai, totul in urma informatiilor primate de la Mossad – pentru ca, pana la urma, scopul Mossadului a fost mereu subminarea planurilor tarilor inamice.

Ciocnirile cu Hezbollahul sau cu Hamasul, vanarea nazistilor, salvarea evreilor din diverse colturi ale lumii si transformarea lor in cetateni israelieni, consolidarea puterii militare si stiintifice a statului, reusitele si gafele serviciilor secrete – toate sunt adunate de catre cei doi autori in aproape 500 de pagini: „de-a lungul istoriei serviciilor de informatii israeliene, esecurile, solutiile improvizate si loviturile norocoase au reprezentat tot atatea elemente de edificare a unui stil de succes unic.” In ceea ce priveste colaborarea dintre Israel si Romania in aducerea evreilor in „Tara Sfanta”, autorii arata ca aproximativ 200 000 de evrei au emigrat in perioada 1975-1989 cu ajutorul agentului cunoscut sub numele de Shaike Dan: „Singura tara comunista din Europa care a mentinut relatii diplomatice si comerciale cu Israelul a fost Romania. […] Ceausescu a acceptat ca in fiecare an cateva mii de evrei romani sa plece in Israel, care trebuia totusi sa plateasca o taxa de rascumparare.”

Mai multe informatii despre „Spioni impotriva Armaghedonului” gasiti AICI, de unde puteti cumpara si cartea.