Luna aprilie a adus cu ea ultima reprezentatie a piesei “Avarul” de Molière, cu Tudorel Filimon in rolul principal, cel al incredibil de zgarcitului Harpagon. Spectacolul s-a jucat pe 14 aprilie la Teatrul Nottara din Capitala si a strans de-a lungul serii multe hohote de ras din partea publicului prezent, aplauze si, in final, multe flori.

Molière, binecunoscutul dramaturg francez de secol XVII, a inchipuit in piesa „L’Avare/Avarul” un personaj amuzant si in acelasi timp grotesc, pe nume Harpagon: condus de avaritie, batranul vaduv nu are alta grija decat sa-si ascunda cat mai bine ladita cu bani, fiind permanent ingrijorat ca nu cumva vreunul dintre oamenii cu care intra in contact sa ii fure averea. Nu da bani pentru cheltuielile curente si nu-i pasa nici cat negru sub unghie de bunastarea celor doi copii ai sai, Cléante si Élise, care sunt de-acum niste tineri gata sa se stabileasca la casele lor, deci cu atat mai putin ii pasa de servitorii ale caror uniforme se rup de vechi ce sunt sau de caii care flamanzesc la caruta. In plus, Harpagon striga in gura mare ca e extrem de sarac si din acest motiv nu ajuta pe nimeni, dar nimeni nu il crede, pentru ca toti stiu adevarul.

Tudorel Filimon intra decis in pielea vaduvului, vorbele fiindu-i completate de gesturi sugestive, care cresc puterea personajului: mainile in permanenta nelinistite, ochii plimbati rapid in toate partile, mersul grabit si temator – toate sugereaza o persoana care traieste intr-un permanent stres: in acest caz, stresul de a nu fi deposedat de avere, pentru ca banul e bunul cel mai de pret al batranului. Ce anume doreste sa faca el cu acesti „galbeni” nu se stie, pentru ca desi nu ii imparte cu altii, nici macar el insusi nu se rasfata in vreun fel. Avaritia lui Harpagon este una patologica, personajul parand atins de o maladie care il face sa adune si sa tot adune doar de dragul de a avea cat mai mult, mania de a pune ban peste ban fiind de fapt un scop in sine al vietii sale mediocre.

Lucrurile se precipita in momentul in care vaduvul pune ochii pe Mariane, o tanara saraca, dar cinstita si frumoasa, si decide sa o ia de nevasta, idee la care nu doreste sa renunte nici in momentul in care afla ca si fiul sau este indragostit de ea de multa vreme, iar fata ii raspunde cu aceleasi sentimente. Pe de alta parte, fiica batranului este si ea intr-o relatie cu Valère, un tanar de familie buna care s-a pierdut de ai lui in copilarie si care acum este angajatul lui Harpagon. Batranul nici nu vrea sa auda de aceste doua combinatii – desi urzelile se intind de la cele doua Frosine care stiu tot ce misca in oras si pana la bucataria lui Jacques (insufletit de Eugen Cristea, care a cules multe aplauze pentru firescul si amuzantul rol facut) -, pana cand intra in scena Anselme, un nobil respectabil care se dovedeste a fi chiar tatal lui Mariane si al lui Valère si care descurca lucrurile pentru toata lumea.

Chiar daca „Avarul” si-a luat la revedere de la public, spectacolele continua la Nottara si in luna mai, iar programul lor poate fi consultat AICI.