„Ce vezi cand te uiti la mine?” Pe 26 septembrie a intrat in cinematografele din Romania filmul de actiune „The Equalizer” in regia lui Antoine Fuqua („Training Day”, „Brooklyin’s Finest”), cu Denzel Washington in rolul principal, al unui fost agent secret care imparte dreptatea atunci cand napastuitii nu reusesc sa se ajute singuri.

Am primit cu bucurie invitatia celor de InterComFilm la vizionarea pentru presa a thriller-ului „The Equalizer”, presupunand ca Denzel Washington va fi magistral in postura de erou pe care i-o ghiceam fara sa ma fi informat mai deloc asupra filmului. Presupunerea s-a dovedit corecta, eroul fiind chiar mai mult decat ma asteptam. Nu doar un individ obsedat de judecata dreapta, ci un individ care merge pana la capatul absolut cu eliminarea raului descoperit.

Era clar de la inceput ca Robert McCall nu e doar un lucrator la magazinul de constructii si amenajari interioare, unde, pe langa impinsul lazilor si aranjarea ustensilelor, isi sfatuia colegii sa manance sanatos, sa nu se lase doborati de viata si sa isi urmeze visele indiferent cat de greu ar fi sa faca asta. Era clar, din atitudinea inteleapta, din postura dreapta si din calmul exacerbat ca undeva in sinea lui si intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, Robert fusese – si inca era – un om special, cu puteri speciale puse in slujba binelui.

Asa ca n-a fost nicio surpriza cand de sub aspectul de om simplu, cu tulburari obsesiv-compulsive si pasionat de lectura, care isi lua in fiecare seara cina in acelasi loc, conversand cu o tanara prostituata, a iesit la un moment dat un Robin Hood al zilelor noastre, dotat cu o inteligenta peste medie, cu o agilitate nebanuita de inamici si cu precizie iesita din comun. „Trebuie sa fii ceea ce esti”, spune Robert la un moment dat intr-o discutie, afirmatie care se dovedeste adevarata: poti sa te ascunzi o perioada, poti sa incerci sa fii altceva si chiar sa-ti reuseasca pentru un timp, poti sa iti construiesti o imagine noua in fata ta si a lumii intregi, dar in adancul tau vei fi mereu ceea ce esti si mai devreme sau mai tarziu vei actiona in conformitate.

Mi-a placut foarte mult tipul de erou reprezentat de Robert McCall, un erou netulburat, ca o apa adanca, un cavaler fara armura cum nu multi mai exista. El este un razboinic perfect stapan pe sine, care le da posibilitatea „baietilor rai” sa se indrepte si, abia dupa ce ei rateaza aceasta sansa, ii pedepseste. Iar pedeapsa lui merge de la primul si pana la ultimul implicat, curatand absolut tot raul, ca si cum ar dezinfecta fiecare coltisor al unei rani urate, dand corpului posibilitatea sa se regenereze in cele mai bune conditii. Robert se foloseste in procesul sau de epurare atat de armele clasice ale dusmanilor, cat si de ceea ce are pe langa el, inlocuind armele de foc de ultima generatie cu scrumiere, tirbusoane, cabluri electrice sau, in cele din urma, obiecte de prin magazinul in care lucra, gen pistoale pneumatice, sarma ghimpata sau ciocane de diferite forme si dimensiuni. Robert se descurca perfect cu ceea ce gaseste in jur, pentru ca arma cea mai puternica este el insusi, cu mintea lui vigilenta sustinuta de un corp antrenat in lupte – desi n-o sa vedeti muschi expusi sau sesiuni de flotari, dimpotriva, Robert fiind de multe ori tinta glumelor pe tema varstei sau a greutatii sale. De remarcat si prestatia lui Marton Csokas, care il interpreteaza cu mult sange rece pe Teddy, principalul oponent malefic alui lui McCall, singurul care reuseste sa-l descifreze cat de cat si sa ii tina oarecum piept, dar care esueaza in cele din urma in incercarea lui de razbunare.